vineri, 29 august 2008

OSHO

Oamenii au incercat dintotdeauna sa descopere fericirea, de aici si preocuparea lor excesiva pentru corpul fizic. Pentru unii a devenit aproape o obsesie a-si depasi limitele propriului trup, pentru a arata "bine". Sunt oameni care au atins deja acest obiectiv. Ei au descoperit ca fericirea salasluieste in interiorul lor. Dar nu au cautat-o prin masaje, saune sau exercitii fizice istovitoare, ci prin iubire
...
Iubirea îti acorda libertatea de care ai nevoie si te ajuta sa fii tu însuti. Este un fenomen extrem de paradoxal. Pe de o parte, te face sa te simti ca un suflet în doua trupuri; pe de alta parte, îti confera individualitate, unicitate. Te ajuta sa renunti la egoul tau marunt, dar sa îti cunosti sinele suprem. În acest fel, problema dispare. Iubirea si meditatia sunt doua aripi pe aceiasi umeri. Ele se echilibreaza reciproc. Numai atunci când le cultivi pe amândoua poti creste, poti deveni împlinit.
...
Iubirea este hrana sufletului. La fel cum alimentele hranesc trupul fizic, iubirea hraneste sufletul. Daca trupul nu primeste alimentele de care are nevoie, el devine slab. La fel se petrec lucrurile si cu sufletul. Daca nu beneficiaza de iubirea de care are nevoie, devine slab, se poate chiar îmbolnavi. Nici un stat, nici o biserica, nici un politician nu si-a dorit vreodata ca oamenii sa aiba suflete puternice, caci orice persoana înzestrata cu o energie spirituala puternica va fi înclinata catre revolta

OSHO

Disciplinandu-va ,supunandu-va nomelor si conventiilor locului si epocii,voi va modelati comportamentul,il adaptati.Atitudinile voastre sociale,''constiinta morala'' sunt rezultatul interactiunilor cu mediul vostru, ecoul relatiilor pecare le intretineti cu altii.
Voi nu sunteti singuri pe pamant, voi traiti in grupuri, iar contactele cu altii sunt frecvente si inevitabile. Relatiile va tin loc de identitatea si '' calitatea'' voastra este judecata in functie de ele.Atitudinea voastra trebuie sa fie conforma cu aceea impusa de colectivitate. Insa ce legatura are aceasta colectivitate cu personalitatea voastra simpla si naturala? Niciuna.Societatea nu ar pierde nimic pierzandu-va.Minimul de importanta pe care voi il aveti pentru ea depinde de functiile pe care le indepliniti.Voi nu contati,numai relatiile voastre pot avea o anumita greutate.Voi nu prezentati nici un interes, numai personajul vostru public retine atentia.Fapulca obiectivul educatiei se limiteaza la a face din voi niste rotite familiale si sociale care sa functioneze corect nu are nimic surprinzator.Pentru grupul de care ''apartine'', omul nu este altceva decat un simplu mecanism.
...
Nebunia este pretul pe care trebuie sa-l plateasca o civilizatie bazata pe ipocrizie, pe impostura, pe morala caricaturala.Psihoza insoteste ca o epidemie expansiunea civilizatie.Nu este departe clipa in care lumea va fi o imensa casa de nebuni.Cele doua razboaie ale erai moderne sunt revelatoare.Exploziile care se produc in viata privata - vilolente de tot felul,sinucideri,violuri- si infruntarile sangeroase care ridica grupurile unele impotriva altora, sau le destrama din interior, sunt rezultatul reprimarii. Sub presiunea constrangerilor, fiinta umana este din ce in ce mai incapabila sa duca o viata cu adevarat morala ,adica naturala.Intr-o zi sau alta,ea nu mai rezista tensiunii, minciunii devenite greu de asumat.Ipocrizia constienta apare atunci drept cea mai acceptabila solutie.
...

miercuri, 6 august 2008

Extemporal la viata , Melania Cincea

Exista tendinta de a afirma ca intotdeauna au existat adolescenti neintelesi,depresivi,ca de fapt acestea pot fi probleme inerente varstei.Doar ca in ecuatia acestor ani intra aspecte ignorate si de profesori.si de parinti: 1.Traim intr-o era a internetului.un spatiu in care libertatea nu are granite, care ofera,oricand,oricum si oricui,posibilitatea evadarii din lumea reala intr-o lume virtuala.Chiar mincinoasa,care nu duce nicaieri. 2.Traim intr-o societate in care timpul pare sa curga dupa dimensiunea unui alt cadran decat in urma cu 15-20 de ani,intr-o societate instabila economic, in care a te apleca asupra unor probleme de suflet e un lux.Un lux pe care nu toata lumea si-l permite, pentru ca primordiala este supravietuirea, cu toate calculele si ecuatiile pe care le implica.O lume in care parintii ajung sa schimbe doua-trei cuvinte pe zi cu proprii lor copii- pe considerentul ca focalizarea atentiei spre job,spre deadline are rezultate palpabile..- si cand discutarea problemelor este amanata pentru un ''maine'' care nu se stie exact cand va fi.3.''Admiram'' o programa scolara de la an la an mai ineficienta.Confruntandu-se cu un plan de invatamant tot mai abstract, cu un dezinteres fata de scoala din partea majoritatii elevilor, cu remuneratii umilitoare , multi dintre profesori au ajuns la o stare de dezinteres greu tratabila. Cu siguranta, sunt greu de suportat si de trecut cu vederea incultura,dezinteresul,impertinenta,proasta crestere a unora dintre elevi, care isi permit sa ignore, sa infrunte, sa injure ori sa se traga de sireturi cu omul de la catedra, functie de dispozitia sufleteasca. Insa profesorii si-au ales benevol meseria si trebuie sa accepte ca si purtatorii de coronite,si cei de telefoane manelizate,duzini de cercei si baloane de guma de mestecat trebuie ajutati sa treaca de un hop emotional,sa-i inteleaga cauzalitatea,contextul si consecintele.
In caz contrar, internetul- in privinta caruia nu au inca posibilitatea sa discearna pana unde se intinde eficienta si unde incepe mlastina- le devine devorator de timp,de suflet,confident si capcana.Candva, si in anii '90,orele de dirigentie se tineau,cand dirigintele facea abstractie de statutul de dascal,cand,intre copertele catalogului,fereca severitatea si juca rolul confesorului pentru oricare dintre elevii care se aflau intr-o sincopa de comunicare cu un prieten ori cu unul dintre parinti.
Azi,avem cohorte de corijenti la dirigentie. Din randul dascalilor.Care pot genera alte cohorte de corijenti.La viata.Pentru ca orele de dirigentie au cazut in desuetudine.La fel ca versurile,candva imn al liceenilor:''Extemporal pentru viata/,Un epilog,o prefata/extemporal/Un cuvant scolaresc cam banal''...