joi, 31 decembrie 2009

Iluzie Si Realitate - Documentar De Exceptie ( subtitrare romana )

Debbie Ford-Partea intunecata a cautarilor de lumina


"Cu toţii avem tendinţa de a vedea lucrurile fie albe, fie negre. Dar în toate se găseşte şi ceva bun şi ceva rău, şi întuneric şi lumină. A nega acest lucru într-o privinţă, înseamnă a-l nega în toate.

Nu există nimic din ceea ce vedem care să nu fie Dumnezeu, iar atunci când vedem acest lucru în noi înşine, suntem capabili de a-l vedea în toţi ceilalţi.
Ceea ce dorim noi cel mai mult este pace, dragoste şi armonie. Viaţa noastră este o călătorie scurtă şi preţioasă şi suntem obligaţi să manifestăm darurile noastre unice.
A ne exprima individualitatea înseamnă a ne lua înapoi divinitatea. Este uşor să pierzi din vedere ceea ce este cel mai preţios lucru.
Nu vă reţineţi dragostea sau iertarea.
Nu vă ascundeţi compasiunea sau bunătatea.
Cea mai importantă relaţie pe care o avem este cu noi înşine, cu întreaga noastră fiinţă, inclusiv cu umbra noastră. Apreciaţi divinitatea din voi şi veţi aprecia darul vieţii."
"Pentru a câştiga înţelepciune din trecutul tău şi pentru a te elibera de el, trebuie să-ţi asumi responsabilitatea pentru toate evenimentele care ţi s-au întâmplat în viaţă. A-ţi asuma responsabilitatea înseamnă a fi în stare să-ţi spui ţie însuţi:"Mi-am făcut-o cu mâna mea." E o mare diferenţă între ceea ce îţi face lumea şi ceea ce îţi faci tu, ţie însuţi. "

luni, 21 decembrie 2009

Cele 3 porti!

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a
infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?

- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti
dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti.
Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.

O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa
te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce
incerci sa eviti.

Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima
si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi:

*SCHIMBA LUMEA! *

Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care
imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il
impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa
modeleze realitatea dupa dorinta sa.
El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii...
Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura.

Intr-o zi, il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:

- Ce-ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa,
ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea
ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti
pe care statea scris:

*SCHIMBA-I PE CEILALTI! *

Asta era si intentia mea, gandi el...
Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere,
necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul
sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpe defectele.
Aceasta fu a doua lupta a sa.

Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba
pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor,
a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care
le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii
recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si
celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei
viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o
urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria:

*SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI! *

Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de
facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.

El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si
inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu
corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar
si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept,
care-l intreba:

- Ce ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si
altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva
mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa
ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe,
intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe
care statea scris:

*ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI *!

Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data
prin acea poarta, dar in celalalt sens.

In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in
jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi:
defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca.
Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa
se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba: - Ce-ai invatat in
plus pe acest drum?

- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn
sa nu fiu
niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate,
neconditionat.

- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum
poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria
*ACCEPTA-I PE CEILALTI!*
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata
sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a
ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era
incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il
deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:

- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?

- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat
celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc
asa cum sunt.

- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte.
Continua drumul. Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp
in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei:
*ACCEPTA LUMEA! *
Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca,
s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor
lucrurilor, de perfectiunea lor.

Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea
sa?

Atunci se ivi batranul, care-l intreba:

- Ce-ai invatat pe drumul acesta?
- *Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea,
ci ma vad in ea. *
*
Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi
pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista. Atat. Nu lumea
ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am
invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de-al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l
uiti.Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! *

Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: *trecerea de la linistea
implinirii, la implinirea linistii *,spuse el si disparu pentru totdeauna.

vineri, 20 noiembrie 2009

Yoga Sutras - Patanjali


CAP III SUTRA 2
DHYANA este fluxul neântrerupt al activităţii mentale a
conştiinţei (PRATYAYA).
Pratyaya înseamnă activitate mentală a conştiinţei, care poate fi
focalizată pe o idee, un sunet sau un obiect oarecare, subtil sau grosier. Dacă în
dharana (concentrare) conştiinţa sau atenţia devine fluidă şi continuă, astfel
încât ea nu este întreruptă de nici un gând auxiliar, atunci dharana
(concentrare) este înlocuită, sau se transformă în dhyana (meditaţie). Se
întâmplă uneori să realizăm dhyana atunci când practicăm dharana
(concentrare). În dhyana (meditaţie) există un flux neîntrerupt al activităţii
conştiinţei.
Dacă vizualizaţi un obiect, nu trebuie să vizualizaţi numai acel obiect, ci
trebuie să vă vizualizaţi şi pe voi practicând dhyana. Acest lucru este
important. Uneori puteţi neglija obiectul, dar rămâne conştiinţa
dhyanaei, numită sakshi bhava. Ceea ce seîntâmplă de obicei în timpul concentrării este faptul că, dacă mintea o ia razna,nu vă daţi seama de asta. Acest lucru nu trebuie să se întâmple. Prin urmare,dhyana (meditaţie) include două lucruri: 1, o activitate mentală neîntreruptă,al cărui flux este focalizat asupra unui singur obiect; şi 2, conştiinţa stării de dhyana, adică conştiinţa faptului că practicaţi concentrarea neîntreruptă.Aceste două tipuri de conştiinţă merg mână în mână.
CAP III SUTRA 3
Această stare devine SAMADHI atunci când se percepe
interior, prin fuziune totală, numai obiectul (ARTHA), fără conştiinţa
propriului sine.
Trebuie remarcat că dharana (concentrare) se transformă în dhyana
(meditaţie) şi dhyana (meditaţie) se transformă în samadhi. În dharana
(concentrare) conştiinţa este intermitentă, în dhyana (meditaţie) ea este
neîntreruptă, în timp ce în samadhi ea devine una cu artha, adică obiectul
concentrării. Acesta poate fi subtil sau grosier. În samadhi fiinţa nu este
conştientă că practică concentrarea.
Uneori se spune că în starea de concentrare profundă obiectul dispare,
dar această sutra ne spune că obiectul nu dispare; din contră, numai el
rămâne. Astfel, dacă vă concentraţi asupra lui AUM, simbolul lui AUM (numit
artha) va fi prezent în samadhi. El nu va dispare, ci va străluci singur în
câmpul conştiinţei.
Obiectul meditaţiei devine din ce în ce mai clar, imaginea sa devine din ce
în ce mai vie pe măsură ce pătrundeţi mai profund în stadiile lui samadhi.
Apoi, mai este un punct important; nu rămâneţi conştient de propria existenţă,
nu mai există nici măcar conştiinţa că practicaţi concentrare. Deci, samadhi
are două caracteristici: unu, tot ceea ce rămâne este obiectul şi doi, nu există
conştiinţa acestui proces sau al sinelui. Deoarece nu există decât conştiinţa
obiectului, mintea pare că nu mai funcţionează, dar ea nu este goală; pentru a
sublinia acest lucru s-a folosit cuvântul "iva".
Pe măsură ce studentul progresează pe calea concentrării, la început
aceasta este întreruptă din când în când. Astfel, concentrarea merge bine un
timp, şi apoi intervine o cădere. Acesta este primul stadiu. În al doilea stadiu
există mai mult dhyana şi din ce în ce mai puţine "căderi". În al treilea stadiu,
începeţi cu dharana şi imediat intraţi în dhyana; apoi deodată totul devine
vid. Acesta este primul stadiu al lui samadhi ; vă amintiţi obiectul, dar nimic
altceva. De fapt, mintea sau conştiinţa nu este anihilată, ea pare numai
temporar a fi non-existenţă, deoarece nu sunteţi conşienţi de voi înşivă în tot
acest proces de concentrare.

Yoga Sutras - Patanjali


CAP II SUTRA 32
Curăţenia (SAUCHA), mulţumirea (SANTOSHA), austeritatea (TAPAS), studiul individual (SVADHYAYA) şi supunerea prin activitate integrată şi subordonată faţă de ABSOLUT (ISHWARA PRANIDHANA) constituie regulile fixe (NIYAMA).
CAP II SUTRA 33
Când mintea (CHITTA) este tulburată de pasiuni (VITARKA) sau porniri inferioare datorate gândurilor negative sau tentaţiilor, trebuie să se mediteze intens asupra contrariilor lor (PRATIPAKSHA BHAVANA).
CAP II SUTRA 34
Gândurile negative(VITARKA), (cum ar fi violenţa şi alte asemenea) conţin în ele durere şi ignoranţă infinită, indiferent dacă sunt realizate de propria persoană, intenţionate, realizate prin alţii, sau tolerate (aprobate), şi rezultă din lăcomie, mânie şi confuzie. Acestea pot fi slabe, medii sau intense. PRATIPAKSHA BHAVANA constă în a gândi intens contrariul lor.
CAP II SUTRA 35
Fiind ferm stabilit în AHIMSA, apare abandonul total al ostilităţii atunci când ne aflăm în vecinătatea ei.
Ahimsa înseamnă iubire, non-vătămare, non-ucidere, non-violenţă. Ea înseamnă absenţa duşmăniei, a ostilităţii şi a vătămării. Pentru aspirantul spiritual, ea trebuie să însemne de asemenea absenţa intenţiei negative.
CAP II SUTRA 36
Fiind ferm stabilit în SATYA (adevăr), rezultatul acţiunilor va fi dobândit cu uşurinţă fără realizarea propriu-zisă a acţiunii respective, el depinzând în întregime numai de voinţa noastră şi nu de acţiune şi efort.
CAP II SUTRA 37
Fiind ferm stabiliţi în ASTEYA, toate comorile, atât fizice cât şi spirituale ni se prezintă singure.
Asteya = onestitate;
CAP II SUTRA 38
Fiind ferm stabilit în BRAHMACHARYA, se dobândeşte energie pe toate planurile (VIRYA).
Brahmacharya = abstinenţă sexuală;
virya = curaj de neînfrânt;
CAP II SUTRA 39
Devenind ferm stabilit în APARIGRAHA, aflăm prin simţire directă cum şi de unde vine naşterea (trecută, prezentă şi viitoare), precum şi scopul acesteia. (Realizarea cauzelor ultime ale existenţei).
Aparigraha
este una dintre cele mai importante virtuţi. Ea înseamnă renunţarea la tendinţa de a acumula obiecte de utilitate şi plăcere. Aspirantul păstrează numai acele obiecte strict esenţiale pentru trai. Acest lucru eliberează mintea de preocupări şi de griji.
CAP II SUTRA 40
Din SAUCHA rezultă indiferenţă (în sensul de ataşament, detaşare) faţă de propriul corp (care este perceput acum ca vehicul al SINELUI (ATMA)) şi aversiune faţă de unirea spiritului cu alte corpuri (unire care se realizează prin reîncarnare).
CAP II SUTRA 41
Prin practica purităţii mentale (SAUCHA) se dobândeşte reglarea şi echilibrarea GUNASurilor, stare inefabilă de bucurie, focalizare uşoară a minţii, control al simţurilor şi viziunea sinelui (comunicare directă cu ATMA)
CAP III SUTRA 1
Concentrarea (DHARANA) este obligarea (BANDHA) minţii (CHITTA) să se fixeze sau să stea focalizată într-un singur loc (DESHA).
Aici "loc" înseamnă loc fizic sau psihic. În diferite scripturi se spune că există trei baze pe care se poate sprijini concentrarea şi anume, obiectivă, subiectivă şi vizionară. Deci, dharana(concentrare) înseamnă îngrădirea minţii într-un singur loc, asupra unui singur punct sau obiect. În Mahabharata se dă un exemplu bun despre ce înseamnă atenţie focalizată. În timp ce-i învăţa pe Pandavas să tragă cu arcul,guru-l (învăţătorul spiritual) lor, Drona, i-a întrebat care era obiectul pe care-l vedeau.
Arjuna a răspuns că el vedea numai ochiul păsării care era ţinta şi nimic altceva. Iată un exemplu de concentrare. Atunci când mintea este concentrată asupra unui punct, percepţia devine intensă. Când ochii sunt închişi obiectul, care poate fi un gând, o idee sau un cuvânt, apare intens în conştiinţă. Mintea nu se mişcă şi nu părăseşte obiectul concetrării. Dacă ea se mişcă, acest lucru este numit
vikshepa. Vikshepa înseamnă oscilaţie. În timpul concentrării nu trebuie să existe decât conştiinţa obiectului concentrării, şi nimic altceva. Se spune uneori că puteţi avea două locuri asupra cărora se realizează concetrarea. De exemplu, atunci când faceţi japa mantra(repetarea unei mantra(a unui cuvânt)), mantraeste un factor şi forma este al doilea factor. Pentru un începător, concentrarea cu apa asupra a doi factori este mai bună. Mai târziu, concentrarea se poate face fără japa. Atâta timp cât va exista fluxul de sânge din creier vor exista şi vibraţiile, iar concentrarea va fi dificilă. Fluxul de sânge trebuie redus şi nu trebuie să existe nici o vibraţie. Pentru aceasta, ne folosim de sistemul optic (ochi). Prin intermediul sistemului optic, vibraţiile creierului fizic sunt reduse. Dacă vă uitaţi la un punct cu ochii deschişi şi nu clipiţi un timp, iar apoi închideţi ochii, veţi adormi în câteva minute. La fel cum opriţi valurile sau unduirile de pe suprafaţa unei ape lăsând ca acea apă se se liniştească, în mod analog vibraţiile creierului pot fi oprite prin îndepărtarea diferiţilor factori perturbatori. Chiar şi creierul fiziologic trebuie să fie oprit. Pentru asta, noi fixăm mintea asupra unui singur punct, cum ar fi o chakra din corp, de exemplu muladhara, manipura sau ajna, fixându-ne conştiinţa asupra acesteia. Dacă mintea oscilează, nu-i permiteţi acest lucru. În acest fel activităţile cerebrale încetează pentru un timp; în acest timp are loc concentrarea. La început nu este posibil să se realizeze concentrarea pe durate mari de timp. Concentrarea nu este o stare de uitare. Dacă uitaţi totul, inclusiv obiectul, această stare este numită shunya samadhi sau laya, dar concentrarea trebuie să includă atenţie dirijată asupra unui singur obiect. Dacă vă concentraţi asupra unei mantra-e (cuvânt), atenţia trebuie să fie complet captivată de aceasta, fără să existe nici cea mai mică întrerupere. Dacă apare întreruperea, atunci starea este concentrare; dacă nu există întrerupere, atunci starea este dhyana(meditaţie). Trebuie subliniat că în timpul concentrării suntem conştienţi că ne concentrăm. Meditaţia nu diferă de concentrare; ea este numai o concentrare de o calitate superioară. În dharana există conştiinţa obiectului, care este din când în când întreruptă. Atenţia poate fi întreruptă datorită unui zgomot exterior sau datorită unor gânduri care trec prin minte. Astfel, dharana este concentrarea conştiinţei cu pauze intermitente. Uneori întreruperile sunt de aşa natură încât nu ne mai putem concentra din nou. Acest lucru este numit vikshepa. Este o tulburare, o distracţie. Incepătorul se loveşte întotdeauna de această dificultate. Uneori el este capabil să-şi readucă mintea la loc, alteori nu. Acest lucru se întâmplă deoarece corpul fizic nu are o poziţie stabilă. Odată cu cea mai mică mişcare a corpului, inima începe să bată mai repede, respiraţia se precipită şi acest lucru dă naştere la tulburare. Atunci când corpul este absolut stabil, ca o stâncă, concentrarea devine fermă. Iată de ce stabilitatea corpului este atât de esenţială.
...........

miercuri, 18 noiembrie 2009

AFIRMAŢII POZITIVE PENTRU TRANFORMARE SPIRITUALĂ


După „PREIA CONTROLUL ASUPRA VIETII TALE”

de Patricia Diane Cota-Robles

Prin afirmatii pozitive, ne construim noi circuite neuronale, in tiparele de gandire. Iata de ce este important sa va cititi afirmatiile, imediat ce va treziti si chiar inainte de a va culca. Dimineata, exercitiul va deschide curgerea fluxului constructiv al energiei prin creier, conturand atitudinea pe care o veti avea pe parcursul zilei pe care o incepeti.

Exercitiul nocturn va va ajuta sa atrageti afirmatiile pozitive in mintea subconstienta; astfel, va puteti reprograma in timpul somnului, precum in procesul de invatare in somn. Cercetarile atesta ca ceea ce gandim seara, inainte de a merge la culcare, ramane in mintea subconstienta, deci e o idee buna sa va concentrati pe ceva pozitiv. Pentru numele lui Dumnezeu, nu va uitati la Stiri, inainte de a merge la culcare!

EU SUNT UN INSTRUMENT AL LUI DUMNEZEU

EU SUNT cel/cea care isi tese darurile, talentele, maiestria, cunoasterea, puterea, curajul, compasiunea si iubirea pe tapiseria Planului Divin destinat Noului Pamant.

EU SUNT cel/cea care raspund Chemarii Inimii mele.

EU SUNT cel/cea care isi consacra gandurile, cuvintele, sentimentele si faptele binelui, facandu-le sa devina cele mai marete forte ale binelui de pe aceasta planeta.

EU SUNT cel/cea care face o schimbare pozitiva in fiecare zi.

Prin concentrarea atentiei mele, EU SUNT expresia urmatoarelor Adevaruri Divine:

EU SUNT UNUL/UNA cu Intreaga Viata.
 
EU SUNT Iubirea Divina.
 
EU SUNT Abundenta Infinita.
EU SUNT Armonia Fiintei mele Autentice.
 
EU SUNT binecuvantat/ binecuvantata cu o Sanatate perfecta si cu o Tinerete eterna.
 
EU SUNT o prezenta care aduce Pacea.

Actiunile in care ma implic in fiecare zi imi imbunatatesc munca, viata familiei, comunitatii, orasului, tarii si lumii mele.
 
Atingerea mea este vindecatoare. Eu comunic in fiecare zi cu Dumnezeu si cu Alaiul Cerului.

Prin intermediul gandurilor, vorbelor, faptelor si sentimentelor mele EU SUNT cel/cea care transforma aceasta planeta, intr-un Nou Pamant.

Si asa si este!

luni, 16 noiembrie 2009

Nick Vujicic. Omul fara speranta. Discursuri inspirate

Nick Vujicic s-a nascut fara maini si picioare, dar asta nu l-a doborat. Si-a invins neputinta, invatand sa fie fericit cu ce are, nu sa se planga de ce nu are.
Pentru a vedea subtitrarea apasati CC in dreapta jos.

Nick Vujicic. Omul fara speranta. Discursuri inspirate (1din4)


Nick Vujicic. Omul fara speranta. Discursuri inspirate (2din4)



Nick Vujicic. Omul fara speranta. Discursuri inspirate (3din4)



Nick Vujicic. Omul fara speranta. Discursuri inspirate (4din4)

joi, 24 septembrie 2009

Eckhart Tolle

Eckhart Tolle - Cel Mai Profund Adevar al Existentei Umane

Eckhart Tolle la Findhorn part 1

Eckhart Tolle la Findhorn - Part 2

ECKHART TOLLE - Invitat la Oprah Winfrey (EP. 1)

ECKHART TOLLE - Invitat la Oprah Winfrey (EP. 1)
Vezi mai multe video din Vedete
ECKHART TOLLE - Invitat la Oprah Winfrey (EP. 2)

ECKHART TOLLE - Invitat la Oprah Winfrey (EP. 2)
Vezi mai multe video din Vedete
ECKHART TOLLE - Dependenta De Suferinta - Partea I

Să Aducem Liniştea În Viaţa De Zi Cu Zi

Puterea Prezentului (Discursurile de la Mumbai) Ziua 1- pt 1 din 2

Renunţarea la Gând - Partea întâi

Renunţarea la Gând - Partea a 2-a

O scurta poveste zen

Un fermier avea un cal,dar,intr-o zi,acesta a fugit,astfel incat fermierul si fiul lui au inceput sa se inhame la plug.Vecinii le-au zis:''O ce ghinion ca v-a fugit calul!''Fermierul a raspuns simplu:''Ghinion,noroc,cine stie?''
In saptamana urmatoare,calul s-a intors la ferma,aducand o herghelie de cai salbatici cu el. ''Ce noroc!'',au exclamat vecinii,dar fermierul a raspuns:''Noroc,ghinion - cine stie?'' Apoi fiul fermierului a fost aruncat de unul dintre caii salbatici,in timp ce incerca sa-l calareasca si si-a rupt piciorul. ''Ah , ce ghinion groaznic'', i-au compatimit vecinii.Din nou , fermierul a raspuns ''Ghinion,noroc,cine stie?''
Cateva saptamani mai tarziu, regele i-a recrutat pe toti tinerii in armata lui,ca sa-i pregateasca pentru batalie.Fiul cu piciorul rupt a fost lasat acasa. ''Ce noroc ca fiul tau nu a fost fortat sa se duca la razboi!'', au exclamat vecinii. Iar fermierul a spus:''Noroc,ghinion - cine stie?''

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Kymatica (cu subtitrare în lb. română)

Continuare a temelor din filmul precedent (Esoteric Agenda), acest film se concentrează asupra omului şi a conştiinţei universale,subliniind boala psihicului pe care omenirea a indus-o, boalace creaza iluzia nebuna care este cauza principală a durerii şi suferintei. Acest film discuta in aprofunzime aspecte metafizice şi conectează mituri vechi ascunse precu si istorie, cu metode moderne de societate şi politică. Explică shamanism, dualitate, şi realitatea din spatele ADN-ului şi a convingerilor moderne false. În general, Kymatica este un film excelent, care încearcă să arate conceptiile fundamentale gresite cu care omenirea se confruntă in ziua de azi, care a dus la un dezechilibru între planeta, natura şi specii.

duminică, 6 septembrie 2009

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV


“Ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus, şi ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos.”. Mulţi spiritualişti repetă această frază fără a o înţelege cu adevărat, pentru că nu ştiu la ce anume corespund cuvintele “jos” şi “sus”. Pentru a le înţelege, trebuie să le înlocuim prin alte cuvinte reprezentând imagini, creaturi, existenţe sau lumi… Ce am putea pune în locul cuvântului “jos”? Jos, poate fi sexul, poate fi pământul, femeia, materia sau infernul. Iar “sus” poate fi creierul, cerul sau soarele, omul, spiritul… aici Hermes Trismegistul a păstrat secretul, nu a precizat, noi suntem cei ce trebuie să căutăm.
Dar ceea ce este extraordinar, e că a mai adăugat “pentru a face miracolele unui singur lucru”. Da, “ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus, şi ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos pentru a face miracolele unui singur lucru.” Deci, jos şi sus fac ceva împreună, produc “un singur lucru”, copilul. Şi ce este acest singur lucru? Hermes Trismegistul nu a explicat. Vedeţi, limba şi cele două buze sunt două lucruri care se unesc pentru a face miracolele unui singur lucru, care poate fi Cuvântul. Dar ceea ce este sigur este că trebuie doi pentru a produce acest singur lucru: principiul masculin şi principiul feminin, ceea ce este sus şi ceea ce este jos. Când un bărbat şi o femeie vor să aibă un copil, trebuie ca unul să se pună în sus şi celălalt în jos. Cel care este jos este ca şi cel care este sus; diferenţa este în poziţie. Şi de ce? Pentru a produce miracolele unui singur lucru: copilul.
Deci, reflectaţi acum, încercaţi să nu vă mai treacă viaţa fără a vedea nimic, fără a înţelege, în somn şi în incoştienţă. Trăiţi de acum înainte o viaţă plină de sens, lăsaţi tot ceea ce vă reţine în regiunile inferioare, toate senzaţiile, ocupaţiile, care nu vă aduc nimic! Luaţi esenţialul şi la treabă!

“Tot ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus.” Aceste cuvinte a lui Hermes Trismegistul ne relevă că înainte de a exista jos, printre oameni, căsătoria exista deja sus. Da, sus, între principiile cosmice masculin şi feminin se realizează fără încetare o unire, un schimb care, în planul fizic, se reflectă sub forma căsătoriei. Iată ce ne relevă Ştiinţa iniţiatică. E spus în Geneză: “La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul.” Cerul şi pământul sunt două simboluri pe care trebuie să le interpretăm, la fel şi relaţiile care există între ele; acestea sunt simbolurile celor două principii emisiv şi receptiv, masculin şi feminin. Cele două principii se unesc şi din această unire se nasc copii.Tot ceea ce vedeţi şi chiar şi ceea ce nu vedeţi este o creaţie a celor două principii. Tot ceea ce este produs pe pământ este un copil a acestei uniri a pământului cu cerul. Dacă pământul şi-ar tăia legătura, dacă nu ar mai fi legat de cer, cerul nu i-ar mai da nici energiile sale, nici elanul său, iar pământul ar deveni un deşert.
Cerul şi pământul, principiul masculin şi principiul feminin există deja în regnurile sublime din înalt, şi ele se reflectă mai departe în toate regiunile şi în toate domeniile până în planul fizic. Peste tot, nu vedem decât decât unirea celor două principii, masculin şi feminin iar această unire produce o forţă, o energie. Când vreţi să branşaţi un aparat electric folosiţi o priză tată şi o priză mamă, dar aţi remarcat că fiecare dintre ele sunt polarizate? Sunt două şi două… Da, fiecare lucru, fiecare fiinţă posedă în ea însăşi cei doi poli. Pământul, cerul, bărbatul, femeia au fiecare în sine doi poli. Deci, când se unesc, acestea face patru, şi iată forţele care circulă, iată copiii care se nasc. Dar fără acest contact, fără această unire, această fuziune, acest schimb, nu se produce.
Acum, dacă ne punem această problemă în domeniul vieţii interioare, vom înţelege că atât timp cât omul nu va stabili un contact cu o realitate care îl depăşeşete: cerul, lumea divină, el va rămâne singur. Şi dacă rămâne singur va rămâne steril, improductiv, şi va dispărea într-o zi fără a lăsa urme. Veţi spune: “Dar am o soţie (un soţ); şi avem copii!” Da, în planul fizic, dar aceasta nu ajunge. Adevărata căsătorie este de a şti cum să lucrezi cu cele două principii în toate domeniile. Dacă îndepliniţi condiţiile în planul fizic, material, aveţi rezultate: o întreagă populaţie, e de înţeles, dar în alte domenii sunteţi singur, steril, pentru nu aţi înţeles această lege a căsătoriei în toate regiunile: în plan astral, în plan mental, etc…

“Tot ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus, şi ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos.” Sus este domeniul divin; jos, e planul fizic. Tot ceea ce găsim în planul material corespunde unui adevăr din planul spiritual. În planul spiritual, ca şi în planul fizic, trebuie să ştim să stabilim contacte. Iniţiaţii au ascuns acest adevăr în simbolul şarpelui care îşi muşcă coada. Iată simbolul adevăratei căsătorii. Veţi spune: “Cum? Un şarpe care îşi înghite coada e simbolul căsătoriei?” Da, pentru că adevărata căsătorie este în fiinţa umană, e fuziunea capului şi a cozii. Cealaltă căsătorie nu este decât reflectarea acesteia.

miercuri, 2 septembrie 2009

Cele Sapte Emotii - Daniel Reid


Emotiile sunt declansate de contactul senzorial cu lumea exterioara, contact mijlocit de cele cinci simturi. Ca urmare a faptului ca oamenii intra in relatii interpersonale si cu lumea inconjuratoare prin intermediul celor cinci organe senzoriale, ei se afla continuu intr-o stare de raspuns emotional.Pe langa cele cinci simturi fizice, chinezii si alte civilizatii orientale considera mentalul temporal ca fiind un al saselea simt, si de aceea fanteziile, visele si alte imagini autofabricate functioneaza similar stimulilor externi, provocand raspunsuri emotionale.La fel ca toate formele de energie umana, emotiile exercita efecte fiziologice profunde asupra organelor interne, asupra glandelor si altor tesaturi spre care se indreapta prin canalele energetice. Fiecare emotie pe care o dezvoltam declanseaza reactii fiziologice in organism, ca de pilda secretia diversilor hormoni, eliberarea neurotransmitatorilor in creier si in sistemul nervos, modificari ale pulsului si ale presiunii sangvine, accelerarea respiratiei si stimularea sau supresia digestiei si peristaltismului. Daca un raspuns emeotional devine extrem sau exploziv, si daca se prelungeste sau se repeta frecvent, el cauzeaza o serie de reactii fiziologice severe care pot leza serios organele asociate si pot scoate din echilibru intregul sistem energetic uman. Atunci cand se intampla asa ceva, scutul radiant de energie protectoare este afectat, rezistenta si imunitatea scad, iar emotiile agresive devin cauze interne majore de boala, degenerare si slabiciune. Accesele de manie, spre exemplu, lezeaza ficatul; dupa un timp, energia emotionala eliberata in urma acestor accese inhiba functia hepatica, inhibare ce se soldeaza cu simptome ca iritabilitate si nervozitate. Aceasta stare predispune mai departe la alte accese de manie, lezand astfel si mai puternic ficatul si stabilind un cerc vicios psihofiziologic ce duce la cele din urma la boala si debilitate.Un alt exemplu este schizofrenia si violenta cronica, o tulburare emotionala pe care de decenii psihiatrii incearca sa o trateze fara nici un succes terapeutic. Cea mai periculoase consecinta fiziologica produsa de cele Sapte Emotii este afectarea sistemului imunitar, afectare ce vulnerabilizeaza organismul in fata infectiilor oportuniste si a bolilor degenerative, multe dintre ele fatale. Este un fapt bine cunoscut in medicina occidentala ca o persoana ce se lasa indelung prada durerii provocate de moartea partenerului de viata devine susceptibila de cancer, de boli cardiace si de alte afectiuni fatale.

Mania

Atunci cand atinge niveluri extreme, ea poate leza energia yin a ficatului, energie care controleaza sangele, bila si alte fluide asociate. Dezechilibrul rezultat permite energiei hepatice yang sa izbucneasca precum un foc necontrolat si sa urce spre inima si craniu, producand: dureri de cap, ameteli, vedere neclara si confuzie mintala. In acest sens, adejectivul “coleric” (bilious in limba engleza) se refera deopotriva la un temperament irascibil si la o disfunctie hepatica. Accesele frecvente de manie afecteaza ficatul, fapt care mareste predispozitia spre irascibilitate, producand astfel un cerc vicios de energii emotionale distructive.

Anxietatea

“Anxietatea blocheaza energia si lezeaza plamanii. Ea determina congestia aparatului respirator si afecteaza respiratia”. Din moment ce plamanii guverneaza energia prin intermediul respiratiei, anxietatea blocheaza circuitul energetic prin inhibarea procesului respirator, fapt care la randul sau, scade rezistenta prin slabirea scutului de energie protectoare. Anxietatea afecteaza, de asemenea, intestinul gros – organ yang cuplat cu plamanii – putand produce astfel constipatie si colite ulcerative. In mod similar, anxietatea cronica afecteaza splina, pancreasul si stomacul, cauzand indigestia si privarea intregului organism de energia de nutritie, diminuand deci rezistenta.

Concentrarea

Concentrarea excesiva afecteaza splina, pancreasul si deopotriva stomacul – organ yang asociat lor. Termenul de “concentrare” se refera la o fixatie psihica obsesiva asupra unei anumite probleme, la o preocupare mentala constanta, inclusiv orice fel de ingrijorare cronica. Ea afecteaza digestia, cauzand dureri abdominale, si scade rezistenta prin privarea corpului de energie nutritionala. De asemenea, conexiunile existente intre ingrijorarea cronica si tulburarile stomacului, precum ulcere si indigestia.

Mahnirea

Perioadele lungi de mahnire extrema lezeaza inima si plamanii, afectand uneori si pericardul, impreuna cu organul sau yang corespunzator – “Triplul Arzator”. Ele produc dispersia rapida a rezervelor de energie vitala a corpului, diminuand astfel sever rezistenta. Oamenii sunt bine cunoscuti in medicina occidentala ca fiind foarte vulnerabili la boli grave, inclusiv, cancer.

Teama

Teama excesiva afecteaza rinichii, producand scaderea eenrgiei la acest nivel, uneori determinand pierderea controlului vezicii urinare ca organ yang cuplat. Reciproc,
Tratatul Clasic de Medicina Interna
afirma: “Daca energia rinichilor este diminuata, individul cade usor prada fricii cronice care predispune la insuficienta renala si la lezare permanenta a rinichilor. Copiii care urineaza in pat sunt marcati frecvent de sentimente de teama, si ambele – urinarea in pat si sentimentul de teama – sunt rezultatul scaderii energiei rinichilor.

Spaima

Spaima se deosebeste de teama prin natura sa adesea neasteptata care socheaza intreg organismul, alarmeazaq spiritul si face ca energia sa se imprastie. Deoarece inima adaposteste spiritul, spaima afecteaza intai inima, mai ales in stasiul initial. Daca ea persista si devine teama cronica, are ca efect si lezarea rinichilor. In general, inima este organul cel mai vulnerabil la vatamarile prin excese emotionale, pentru ca ea adaposteste spiritul si constiinta.

Cele Trei comori ale trupului energia, esenta si spiritul – au fost apreciate ca valori de pret ale vietii si pazite atent de pericole.Astazi, americanii cheltuiesc miliarde de dolari pe an pentru a mentine o puternica aparare nationala ca piedica impotriva atacului din exterior al unor puteri straine, dar uita complet sa aplice acelasi principiu pentru apararea preventiva a propriei lor sanatati. Ei mananca, beau si traiesc dezordonat, considerandu-si trupul o masina de produs placeri, fara a se gandi ca acest mod de viata loveste in propria lor sanatate. Cand se simt bolnavi, alearga la doctor sau la spital pentru o rezvolare rapida a situatiei, si niciodata nu-si imagineaza ca afectiunile lor sunt autoinduse.Practica medicala occidentala a devenit din ce in ce mai fragmentata in specialitati inguste si pacientii se adreseaza “specialistilor” luand in considerare numai acea parte a corpului care prezinta simptome de boala. Acestor specialisti nu le trece insa prin minte ca simptomele pot sa apara la distanta de radacina cauzala a bolii.Hrana noastra zilnica ar trebui sa constituie principala noastra sursa de sanatate si vitalitate, dar dietele moderne, mai ales cele promovate de corporatiile americane de fast-food, au devenit cauza majora a bolilor si a degenerescentelor fiziologice in toata lumea de astazi. Rezervele de hrana au ajuns monopolul integral al cartelurilor agricole si industriale care le denatureaza cu pesticide, conservanti, arome artificiale, coloranti alimentari si alti aditivi nesanatorsi. In ciuda acestui fapt, putini medici occidentali se intereseaza de obiceiurile alimentare ale pacientilor si numai cativa dintre ei inteleg ca terapia nutritonala ar trebui sa constituie principala modalitate de prevenire si de combatere a imbolnavirilor.

marți, 1 septembrie 2009

OPUS-ul (2009)

În aceast film, care este o frumoasă continuare a filmului "Secretul - Legea Atracţiei", veţi găsi sfaturi pline de înţelepciune oferite de oameni de succes şi învăţători de top (Jack Canfield, Dr John Demartini, Dr Joe Vitale, Morris “Omul Miracol” Goodman, Mark Victor Hansen şi Douglas Vermeeren, ca să numim câţiva), legate de modul în care îţi poţi face visele realitate, iar intenţiile, împliniri în toate domenile: sănătate, prosperitate, relaţii şi realizare de sine. Majoritatea acestor învăţători au participat şi în filmul SECRETUL.

OPUS-ul (2009) from FreeYourMind on Vimeo.

miercuri, 26 august 2009

Cunoastere, vointa, curaj si tacere.FRANZ BARDON


Cunoastere, vointa, curaj si tacere: acestia sunt cei 4 stalpi de baza ai Templului lui Solomon, deci ai Macro- si Microcosmosului pe baza carora a fost inaltata sacra stiinta a Magiei. Conform celor 4 elemente, cele 4 calitati de mai sus sunt fundamentale pentru magicianul care aspira la suprema perfectiune in aceasta stiinta.
Cunoasterea o poate castiga oricine printr-un studiu plin de ravna si atunci cunoasterea desavarsita a legilor il va conduce, pas cu pas spre suprema intelepciune.
Vointa este un aspect al autocontrolului si se obtine numai prin tenacitate, rabdare, perseverenta in studiul stiintei sfinte si indeosebi in practica ei. Cine vrea sa paseasca pe calea ce conduce la cele mai elevate inaltimi ale intelepciunii, nu din pura curiozitate ci in mod serios, trebuie sa demonstreze o vointa de neclintit.
Indrazneala, curajul: cine nu se teme de jertfe si sacrificii, indiferent de opinia altor oameni si isi mentine neabatut tinta in fata ochilor, indiferent daca va intalni cu succesul sau cu esecul, va dezvalui misterul.
Tacerea: cine se mandreste si vorbeste aiurea si isi poarta intelepciunea la vedere, acela nu va fi niciodata un adevarat magician. Unui magician nu-i este necesar sa fie considerat o autoritate ci dimpotriva, el face totul pentru a trece neobservat. Tacerea este PUTERE! Cu cat pastreaza mai mult tacerea privind cunoasterea si experientele lui, fara a se indeparta de ceilalti, cu atat mai mult va fi rasplatit de Suprema Sursa.
Cine este, deci, hotarat sa atinga cunoasterea si intelepciunea trebuie sa faca totul pentru a-si insusi aceste patru calitati de baza fara de care nu se poate dobandi nimic esential in Magie.

marți, 25 august 2009

Despre corpul uman-FRANZ BARDON


Omul este adevarata imagine a lui D-zeu, a fost creat dupa modelul Macrocosmosului. Tot ce se regaseste in univers se regaseste intr-o masura mai mica si in om. Din acest motiv omul este numit Microcosmos.Pe scurt, toata natura se manifesta in om.
Nu intentionez sa descriu corpul fizic pentru ca oricine poate gasi informatii in lucrarile de specialitate. Aici voi arata omul din punct de vedere hermetic si ii voi ilumina pe oamenii interesati cum sa foloseasca cheia fundamentala, sa influenteze corect elementele din om.
O maxima celebra spune: “O minte sanatoasa intr-un corp sanatos”. Adevarul din spatele proverbului se va revela imediat oricarei persoane interesate de problemele omului. Acum probabil ma veti intreba ce-i sanatatea din punct de vedere hermetic. Din punct de vedere hermetic sanatatea este echilibrul perfect, armonia fortelor ce lucreaza in interiorul corpului in legatura cu calitatile de baza ale elementelor. Nu trebuie sa existe o mare dizarmonie pentru ca boala sa se manifeste. Pentru ca lipsa armoniei este deja inceputul bolii. Principala conditie pentru novice este sa se concentreze pe corpul sau si sa manifeste echilibru si frumusete. Impresia ce trebuie sa o faca corpul in exterior este cea a unei haine frumoase, fiind intr-un fel un aspect al Frumusetii divine, care e ceva ce nu doar ne face placere sau ne apare simpatica sau antipatica, deoarece simpatia sau antipatia depind de interactiunea elementelor. Adevarata sanatate este mai degraba o conditie de baza pentru evolutia noastra spirituala. Daca dorim sa traim frumos, trebuie sa ne alcatuim frumos casa, apartamentul, deci corpul nostru, si sa-l umplem cu armonie.
Conform legii universale elementele au anumite functii in corp. Acestea sunt in mare: constructia corpului, mentinerea lui in viata si disolutia lui. Partea pozitiva, de constructie apartine partii active, pozitive din elemente. Partea de mentinerea se face prin legatura, conexiunea elementelor, deci actioneaza neutrul. Partea de distrugerea se face cu ajutorul calitatilor negative ale elementelor.
Focul in forma activa prin fluidul electric va avea influente in expansiunea corpului, in crestere. Aspectul negativ participand la distrugere.
Apa in forma activa va influenta activitatea de crestere, in aspectul negativ va dezintegra, va dizolva toate fluidele corpului.
Aerul va controla fluidul electric al focului si fluidul magnetic al apei din corp, mentinandu-le in echilibru. De aceea a fost numit element neutru sau mediator.
Principiul pamantului trebuie sa functioneze in interiorul corpului ca sa mentina impreuna influentele celorlalte trei elemente. In aspectul pozitiv principiul pamantului anima si ii ofera vitalitate corpului, in aspectul pasiv este actioneaza contrar. Principiul pamant este raspunzator atat de dezvoltare cat si de imbatranirea corpului. Putem sa mentionam multe aspecte ale corpului ce se coreleaza cu elementele, dar cred ca este suficient pentru moment.
Adeptii din toate timpurile nu au descris efectele elementelor in detaliu, probabil sa evite neintelegerile, dar ei cunosteau bine elementele. Ei au impartit omul in 3 parti principale: capului i-au atribuit elementul foc, abdomenul-elementul apa, iar pieptului elementul aer, ca un element mediator intre cele 2. Cata dreptate au avut cand au facut aceasta impartire devine evident la prima vedere pentru ca tot ceea ce este activ sau focos se petrec in cap. In abdomen se petrece contrariul, toate secretiile si toata munca ce se petrece acolo apartine elementului apa. Pieptul apartine elementului aer si are un rol de echilibru pentru ca aici respiratia se produce aproape mecanic. Elementul pamant prin puterea sa coeziva reprezinta intregul corp cu oasele si carnea.
Acum poate va intrebati unde se gaseste si cum functioneaza elementul akasic. Daca ne gandim mai profund putem afla raspunsul usor, principiul eteric fiind ascuns, in forma sa grosiera, in sange si-n samanta (sperma) si-n actiunea dintre ele care confera vitalitatea.
Cum am invatat, elementul foc produce fluidul electric iar apa fluidul magnetic, fiecare din aceste fluide are doi poli de radiatie (activul si pasivul), iar influenta mutuala si interactiunea dintre toate radiatiile acestor 4 poli seamana cu un magnet tetra-polar, care este de fapt secretul lui Tetragrammaton, acel Yod–He–Vau-He al kabalistilor. Astfel fluidul electromagnetic in corpul omenesc este magnetismul animal, Od-ul, sau ce anume vrei sa-i dai. Partea dreapta a omului, pentru dreptaci, este electric-activa si partea stanga este pasiva- magnetica; la stangaci este invers. Puterea de emisie a fluidului electromagnetic depinde de intensitatea actiunii elementelor in interiorul corpului. Cu cat interactiunile sunt mai armonioase cu atat emanatiile vor fi mai pure si mai puternice.
Cu ajutorul anumitor exercitii si o atitudine corecta precum si o cunoastere exacta a legilor, capacitatea, puterea si influenta asupra acestui fluid electromagnetic (Od) poate sa creasca sau sa scada in functie de nevoi. Cum se obtine acest lucru va fi aratat in partea practica a acestei carti.
Fluidul electric si cel magnetic din corpul uman nu au nimic in comun cu electricitatea si magnetismul care le cunoastem, totusi exista unele analogii. Legea analogiei este foarte importanta in stiinta hermetica iar cunoasterea si folosirea ei, permite adeptului sa produca miracole.
Hrana contine elemente amestecate intre ele. Rezultatul ce apare in urma hranirii este un proces chimic, prin care se pastreaza elementele in corpul nostru. Din punct de vedere medical hranirea impreuna cu respiratia dau nastere procesului combustiei. Ocultistii au vazut aici mai mult decat un proces chimic fizic. Ei privesc combustia ca o dizolvare mutuala a hranei, la fel cum focul arde prin combustibil. Deci toata viata depinde de furnizarea permanenta de combustibil, adica hrana (lichida si solida) si respiratie. Ca sa oferi fiecarui element ceea ce are nevoie, este nevoie de o hrana variata. Daca toata viata ne vom limita la un singur fel de mancare, corpul va avea de suferit, se vor produce dezechilibre in corp. Prin dezintegrarea aerului si hranei, se furnizeaza elementelor substantele ajutatoare si in acest mod activitatea lor este mentinuta. Daca un element lipseste ar deranja imediat functiile asociate acestuia. Daca elementul foc este in exces ne este sete, elementul aer ne da senzatia de foame, elementul apa ne da senzatia de frig, iar elementul pamant in exces produce oboseala. Pe de alta parte orice suprasaturatie a elementelor accentueaza efectele in corp. Un surplus de foc da nastere unei dorinte arzatoare de miscare si activitate in general; in cazul apei procesele de secretie vor fi mai puternice. O suprasaturare a elementului aer ne indica sa fim mai moderati la mancare iar suprasaturarea elementului pamant va afecta aspectele vietii sexuale, nu neaparat legat strict de actul in sine; acest impuls sexual se poate manifesta si-n alte domenii de activitate, de exemplu prin dorinta de crestere a activitatii si agilitatii, mai ales in cazul persoanelor varstnice.
Fluidele electrice si magnetice cu polaritatile lor + si – au sarcina de a
forma reactiile acide in toate corpurile organice si neorganice. In sensul activ sunt constructive iar in aspectul – sunt distructive, ele dizolva si dezintegreaza.
Astfel pot fi explicate toate functiile biologice din corp. Rezultatul final este circularea vietii care se dezvolta, se mentine si pe urma dispare. Acesta este sensul evolutiei in toate lucrurile create.

joi, 20 august 2009

- Tao Te Ching - - Cartea Căii şi Puterii - Traducere de Octavian Sărbătoare


1.
Calea (Tao) care poate fi numită, nu este Calea Ultimă.
Numele dat Căii, nu poate fi numele veşnic.
Fără nume, este esenţa Cerului şi a Pământului.
Dând Căii un nume, este ceea ce creează toate lucrurile.

Cine n-are dorinţe, vede esenţa lucrurilor.
Cine are dorinţe, vede doar manifestarea lor.

Amândouă aceste aspecte au aceeaşi sursă,
dar devin diferite, atunci când sunt percepute.
Asemănarea lor este în profunzimea profunzimilor,
unde este poarta prin care totul ia fiinţă.

2.
Când frumosul este cunoscut ca frumos,
atunci este cunoscut şi urâtul ca urât.
Când binele este cunoscut ca bine,
atunci şi răul este cunoscut ca rău.

Astfel, un aspect îşi are opusul său:
greul şi uşorul se sprijină unul pe altul;
lungul şi scurtul se opun unul altuia;
înaltul şi josul sunt diferite ca nivel;
vocea se sprijină pe sunet.
Începutul are totdeauna un sfârşit.

Înţeleptul astfel practică Non-acţiunea
şi-i învaţă pe alţii prin exemplul viu, nu prin vorbe.

Lucrurile în lume sunt toate într-o stare relativă.
Înţeleptul ştiind aceasta, nu-şi arată preferinţele,
priveşte totul cu egală consideraţie.
Creează merite, dar nu şi le însuşeşte.
Acţionând optim, ia lucrurile aşa cum sunt.
Îndeplineşte corect acţiunile, dar rămâne mai presus de meritele lor;
Astfel că meritele rămân cu el tot timpul.

3.
Conducătorul adevărat se manifestă cu modestie.
Nu se arată în poziţii de putere,
astfel că nu creează resentimente.
Nu pune mare preţ pe lucruri,
astfel că oamenii nu vor fura.
Nu arată lucruri scumpe care pot fi dorite,
astfel că oamenii nu-şi vor strica inimile.
Înţeleptul conduce astfel oamenii,
ţinându-le inimile pure, hrănindu-i cu idei sănătoase,
necreându-le ambiţii şi întărindu-le astfel sănătatea.
Înţeleptul îi împiedică să cunoască răul.
Pentru că Înţeleptul doreşte binele, cei cu gânduri rele nu pot acţiona.
El conduce subtil, toţi din jurul lui trăiesc astfel în armonie.

4.
Calea (Tao) pare goală, dar folosinţa-i e nesfârşită.
Este adâncă, pare originea tuturor lucrurilor,
rămâne astfel veşnic fără capăt.
Nu ştiu cum a fost creată,
pare că a existat chiar înainte de Creator.

5.
Natura n-are preferinţe,
consideră totul cu egalitate.
Tot aşa Înţeleptul n-are preferinţe pentru nimeni.
Pentru el, toţi oamenii sunt priviţi cu egală măsură.

Universul este nesfârşit, în el se găseşte totul.
Cu cât se manifestă mai mult, cu atât mai mult este produs.

Astfel că prea multă vorbă duce la oboseală.
Mai bine se păstrează calea de mijloc.

6.
Spiritul este adânc, nu moare niciodată.
Poate fi numit Mama Tainică
şi poarta prin care natura intră în noi.
Folosit din plin, rămâne mereu fără de sfârşit.

7.
Universul dăinuieşte etern
pentru că nu există pentru sine.
Astfel şi Înţeleptul stând la urmă, ajunge în frunte.
Se neglijează pe sine însuşi, şi ajunge să fie ocrotit.
Ne trăind pentru sine, trăieşte astfel din plin.

8.
Virtutea este fluidă ca apa,
care pătrunde subtil peste tot.
Tot astfel Virtutea biruieşte fără efort.
Calea (Tao) este la fel.

Cel care caută îşi găseşte locul.
Simţămintele creează o inimă profundă.
Prietenia aduce bune relaţii cu toţi.
Vorba onestă creează încredere.
Cel ce conduce respectă regulile.
În afaceri corectitudinea este căutată.
Timpul aşează lucrurile.
Virtutea acţionează astfel fără contradicţii.

9.
Întinderea prea mare a corzii
creează prea mare tensiune.
Ascuţirea prea deasă a uneltei
o face curând de nefolosit.
Adunarea bogăţiilor într-un loc
curând face locul nesigur.
A fi mândru de bogăţii şi onoruri
este cauza căderii în dizgraţie.
Înţeleptul se retrage după îndeplinirea faptei.
Aceasta este Calea (Tao) Virtuţii (Te).

10.
Putem oare să ne unim inima cu TAO
şi să nu ne abatem de la Cale (Tao)?
Putem să avem o respiraţie calmă ca a unui copil?
Putem oare purifica viziunea vieţii,
astfel ca ceea ce vedem să strălucească?
Putem oare iubi şi conduce oamenii
cu subtilitatea Non-acţiunii?
Ne putem oare conduce singuri
şi închide sau deschide posibilităţi după voie?
Putem oare învăţa să avem acces la TOT
prin puterea Căii (Tao):
putem crea şi hrăni;
putem să ne eliberăm de dorinţa de a poseda;
putem face bine fără a dori ceva în schimb;
putem conduce fără a apăsa?
Cine poate face acestea a dobândit marea Virtute (Te).

11.
Sunt 30 de spiţe în butucul roţii,
dar folosirea lui depinde de Golul din centru.
Vasul făcut din humă este util
prin Golul creat de forma lui.
Casa cu ziduri, ferestre şi uşi,
este utilă prin golul creat de acestea.
Deşi preţuim ceea ce există, ne folosim de ceea ce nu există.

12.
Culorile îl orbesc pe om. Sunetele îl asurzesc.
Gusturile îi slăbesc simţul gustului.
Alergatul la vânătoare îl sălbăticesc.
Ceea ce se obţine greu îi îngreunează manifestarea.
Astfel că Înţeleptul se detaşează de simţuri
şi trăieşte în lumea lui interioară.

13.
Atât norocul cât şi neşansa creează frica.
Gândul bun sau gândul rău, dualitatea
care există tot timpul în mintea încordată.

Cum pot norocul sau neşansa să creeze nelinişte:
cel norocos îşi aşteaptă câştigul cu nerăbdare,
iar cel nenorocos este neliniştit pentru ce a pierdut.

Cum pot gândul bun sau cel rău
să existe în mintea încordată?
Este pentru că avem un EGO.
Dacă n-am acorda EGO-ului importanţă
şi încordarea minţii s-ar diminua.

Astfel că cel care îi consideră pe alţii
ca şi cum ar fi el însuşi,
este demn de a conduce.
Celui care-i iubeşte pe alţii cum se iubeşte pe el însuşi
i se poate acorda încredere.

14.
Privită, Calea (Tao) nu poate fi văzută.
Încercând s-o ascultăm, nu poate fi auzită.
Dorind s-o simţim, nu poate fi atinsă.
Aceste trei însuşiri nu pot fi definite.
Calea (Tao) nu poate fi astfel percepută.
Are ca esenţă Golul, este forma fără formă,
nu poate fi percepută cu simţurile.
Infinitul şi Eternul nu se pot explica.
Întâlnind Calea (Tao), nu-i poţi vedea începutul,
urmând Calea (Tao), nu îi poţi vedea sfârşitul.

Cunoscând cum s-a manifestat Calea ( Tao) în trecut,
se poate intui prezentul.
A trăi prezentul ca oglindă a trecutului,
aceasta înseamnă a fi pe Cărare (Tao).

15.
În trecut cei care urmau Calea (Tao)
erau profunzi, cu greu puteau fi înţeleşi.
Un astfel de Înţelept era prudent
ca unul care trece un râu iarna.
Era încet în a lua decizii, ca unul care se teme
că ceea ce este spus se răstălmăceşte.
Era modest ca şi cum nu i s-ar cuveni nimic.
Se mişca aşa uşor ca gheaţa ce se topeşte.
Era aşa de simplu şi natural ca lemnul din pădure.
Era gata de a primi ca o vale deschisă.
Era prietenos ca apele care se amestecă.

Cine este băgat în ape murdare,
să le lase să se limpezească.
Cine este agitat, să încetinească activităţile.
Cei care merg pe Cale (Tao) nu se manifestă.
În acest fel potenţialul lor rămâne neatins.

16.
Fiind fără de dorinţe, se atinge liniştea.
Pentru tot ce capătă existenţă,
există un timp de absorbţie în non-existenţă.
După o viguroasă creştere,
orice dispare, întorcându-se astfel la sursă.
Întoarcerea la origini este liniştea.
Repaosul este condiţia naturală.
Întoarcerea la origini este eternitatea.
Cel ce ştie aceasta este iluminat,
cel ce nu ştie are parte de suferinţă.
Cunoscând eternitatea el se contopeşte cu eternul;
contopindu-se cu eternul totul expandează;
prin expandare este prezent peste tot.
Fiind omniprezent atinge o stare înaltă.
Prin starea înaltă atinge TAO. Este pe Cărare.
Cine atinge TAO intră în eternitate.
Deşi corpul îmbătrâneşte, Spiritu-i nu moare niciodată.

17.
Cei mai buni conducători trec neobservaţi.
Alţii pot fi iubiţi şi lăudaţi,
de alţi conducători oamenii se tem, iar alţii sunt urâţi.
Atunci când lipseşte încrederea conducătorilor în oameni,
nici oamenii nu pot avea încredere în conducători.
Cuvintele sunt totdeauna mai prejos de fapte.

18.
Atunci când Calea (Tao) este pierdută,
apare multitudinea de reguli şi legi.
Când EGO-ul se manifestă în oameni,
se dă naştere la multă ipocrizie.
Când relaţiile de familie slăbesc,
se face mult caz de aceste legături.
Când o naţiune este într-o stare de confuzie,
ţara produce mulţimea de patrioţi.
Fiind pe Cale (Tao) lucrurile sunt în echilibru,
fără TAO apar toate diferenţele.

19.
Mergând pe Cale ( Tao) şi abandonând învăţătura omenească,
problemele izvorâte din morală vor dispare.
Abandonând dreptatea făcută de legi şi reguli,
dreptatea adevărată apare natural.
Abandonând profitul şi lucrurile scumpe,
societatea va scăpa de hoţi şi de tâlhari.
Renunţând la aceste trei lucruri,
se obţine simplitatea, naturaleţea şi abundenţa.

20.
Renunţând la cauza durerii, durerea încetează.
Fie că spui "Da" sau "Nu" este tot o relativitate.
Fie că ceva este considerat "Bun" sau "Rău",
starea lor relativă rămâne.
Atunci când alţi oameni se tem de ceva,
este oare îndreptăţit să ne temem şi noi?
Realitatea lucrurilor poate fi cu totul alta.
Oamenii obişnuiţi vor continua să se căsătorească,
să facă sărbători şi petreceri.
Dar eu urmând Calea (Tao) sunt fără de dorinţi,
sunt ca un prunc care nu ştie nici măcar să se bucure.
Sunt fără certitudini şi fără nimic al meu.

Oamenii obişnuiţi doresc să aibă multe lucruri,
eu n-am nimic, pot fi numit nebun.
Alţi oameni par că ştiu multe,
eu par simplu şi nu atrag pe nimeni.
Pentru alţi oameni deosebirile sunt clare,
numai eu văd totul ca fiind întreg.
Par fără ţel, ca valul mării dus,
bătut de vânt, par că ajung niciunde.
Alţi oameni au un ţel, doar eu nu văd nici unul.
Sunt diferit de alţii pentru că sunt pe Cale (Tao).

21.
Virtutea (Te) urmează Calea (Tao).
Calea (Tao) nu se poate vedea sau atinge.
Deşi nevăzută şi de neatins, conţine totuşi forme.
Nevăzută şi de neatins, are totuşi consistenţă.
Subtilă şi ascunsă, are totuşi esenţă.
Esenţa sa este eternă, dintotdeauna a existat
ca izvor al tuturor creaţiilor.
Cum putem afla căile creaţiei?
Umblând pe Cale (Tao).

22.
Ceea ce-i aplecat, se va ridica.
Ceea ce este strâmb, se poate îndrepta.
Golul atrage plinul.
Sfârşitul va fi reînnoit.
Cel ce are puţin va avea mult.
Cel ce are mult va pierde.
Cel Înţelept este pe Cale (Tao),
astfel că este un model de urmat.
Nu este mândru, de aceea străluceşte.
Nu se preamăreşte pe sine, de aceea este apreciat.
Nu se laudă, de aceea acumulează merit.
Nu se aşează mai presus de toţi,
de aceea este privit cu respect.
Nu este la concurenţă cu nimeni,
de aceea nimeni nu-i poate râvni locul.
Din vechime ni se spune să fim modeşti,
astfel că integritatea nu ni se ştirbeşte.
Cel integru este cel care merge pe Cale (Tao).

23.
Vorbind puţin rămânem în repaos.
Vântul, furtuna, trec. Cum tot ce în natură-i trecător,
aşa şi omul trece.
Dar cel ce urmează Calea (Tao) se identifică cu TAO.
Cel ce urmează Virtutea (Te) se identifică cu Virtutea.
Cei ce se pierd sunt una cu pierzarea.
Cei ce nu cred, nici ei nu sunt crezuţi.

24.
Stând pe degetele picioarelor, postura-i instabilă.
Cu picioarele încrucişate, nu se poate merge.
Cel ce îşi dă mărire, nu are strălucire.
Cine se preamăreşte, nu este apreciat.
Cel ce se laudă, nu are merit.
Cel încrezut, nu este respectat.
Cel ce urmează Calea (Tao) îi evită pe aceştia toţi.

25.
Înainte de existenţa Cerului şi a Pământului,
era ceva fără început şi fără de sfârşit.
Neschimbat exista prin sine însuşi.
Acest ceva umplea totul, era nesfârşit.
Poate fi considerat ca sursa universului.
Nu-l pot numi. Nevoit să-i dau un nume,
îl numesc TAO, îl cred ca fiind suprem.

Suprem înseamnă fără de sfârşit,
fără de sfârşit se poate afla oriunde.
Este atât departe cât şi aproape.
E TAO cel suprem.
Şi cerul şi pământul şi omul sunt supreme.
Omul urmează legile pământului,
pământul pe cele ale universului,
universul urmează TAO,
care este complet în sine.

26.
Ceea ce este uşor este deasupra greului.
Calmul este deasupra agitaţiei.
Înţeleptul se eliberează de greu şi agitaţie.
În mijlocul lumii fremătătoare el rămâne în repaos.
Conducătorul nu este superficial sau frivol.
Superficialitatea nu are bază solidă,
aşa cum graba face să se piardă controlul.

27.
Bunul călător nu lasă urme.
Bunul orator nu se pierde în discuţii.
Cel ce evaluează lucrurile nu se pierde în calcule.
Uşii încuiate bine nu-i trebuiesc mai multe încuietori.
Legând ceva bine cu o funie,
alte funii nu mai sunt necesare.

Înţeleptul îi ajută pe toţi prin prezenţa sa.
Toate lucrurile din jurul său sunt la locul lor.
Fiind în lumină, nimic nu rămâne nevăzut.

Cel ce e bun învaţă pe cel rău prin exemplul bun,
cel ce e rău învaţă pe cel bun prin exemplul rău,
cei ce nu preţuiesc pe Înţelept şi-a lui învăţătură,
trăiesc himere, amarnic se înşeală,
deşi poate au educaţie aleasă.
Dar Înţeleptul e subtil în tot ce face.

28.
Cel ce îşi ştie forţa şi rămâne slab,
e pe Cărare (Tao), simte că-i copil.
Cel ce se ştie erudit şi-şi ţine simplitatea,
este exemplul bun.
Model fiind, e veşnic pe Cărare (Tao).
Cel ce atinge gloria şi rămâne modest, are Virtute (Te).
Atingând plinătatea, vine din nou la sursa de unde toate au ieşit.

Cel Înţelept e astfel într-o continuă armonie,
se scaldă în lumină, se află în repaos.
Fiind în repaos atinge infinitul.

29.
Cel care doreşte să stăpânească lumea,
dându-i amprenta sa, nu poate reuşi.
Căci lumea este sacră, nu poate fi schimbată permanent.

Fiind siguri de ceva, putem oricând să pierdem.
La drum, unii-s în faţă, alţii-n spate,
unii respiră greu, alţii uşor,
unii sunt tari, alţii mai slabi,
unii umblă în car, alţii pe jos.

Cel Înţelept păstrează calea de mijloc:
în armonie nu exagerează, nici nu leneveşte
nici cu corpu-i nici cu mintea-i.

30.
Conducătorul ce urmează Calea (Tao),
nu recurge la forţă pentru a cuceri.
Căci ştie că-n atac ripostă va primi:
distrugeri mari urmează şi foamete şi boli.

Cel luminat nu recurge la forţă pentru a-şi crea glorie.
Îşi conduce treburile fără a ofensa pe nimeni,
şi nu recurge la luptă decât forţat de apărare.
Astfel el nu tulbură armonia.
Cel ce foloseşte forţa nu este pe Cărare (Tao),
iar cel ce nu este pe Cărare va pieri.

31.
Armele aduc nenorociri.
Cel ce urmează Calea (Tao) le detestă.
Nu le foloseşte decât constrâns de necesitate.
Chiar şi atunci le foloseşte cu reţinere.

Liderul Înţelept chiar şi când învinge,
nu se bucură de victoria lui,
nu se bucură de uciderea adversarilor.
Intră în bătălie mâhnit că trebuie s-o facă.
Căci victoria nu este celebrare, ci funeralii.
Cel ce se bucură de ucideri şi crime,
nu este pe Cale (Tao).

32.
Calea (Tao) este prea subtilă pentru a fi definită.
Manifestându-se, capătă un nume.

Când un Conducător urmează Calea (Tao)
este urmat onest de cei supuşi
şi pacea va dăinui în regat.
Înţeleptul care cunoaşte Calea îşi ştie limitele,
cel ce-şi cunoaşte limitele este pe Cărare.
TAO întrepătrunde totul, toate fiinţele se întorc în TAO,
cel Înţelept ştiind aceasta aplică TAO în tot ce face.

33.
Cunoscându-i pe alţii este înţelepciune,
cunoscându-se pe sine însuşi este iluminare.
Învingând un adversar este tărie,
învingându-se pe sine însuşi este cu adevărat putere.
Mulţumit cu ce are, Înţeleptul este bogat.
Cel perseverent ajunge la îndeplinirea scopului.
Cel care nu-şi pierde ţinta se menţine.
Chiar şi după moartea fizică
puterea celui Înţelept produce efecte pozitive.
Astfel el trăieşte în eternitate.

34.
TAO cuprinde tot universul,
toate lucrurile îşi au izvorul în TAO.
TAO nu respinge pe nimeni şi nimic.

Cel pe Cărare e creator, dar nu-şi însuşeşte ceea ce creează.
E generos, dar nu profită de recunoştinţa altora.
Fără dorinţe proprii trece nebăgat în seamă.
Înfăptuieşte lucruri bune, dar nu-şi atribuie merite.
Ne manifestându-şi mărirea Înţeleptul este cu adevărat măreţ.

35.
Fiind pe Cărare (Tao), toate fiinţele
se îndreaptă către calea firească.
Pe Cale sunt armonia, sănătatea, pacea şi fericirea.
Cel ce gustă din dulceaţa-i va vrea să rămână.
Dar Calea este cu mult mai profundă,
transcende gustul, nu poate fi văzută,
auzită, simţită sau cuprinsă.

36.
Liderul Înţelept cunoaşte aceasta:
ceva se contractă pentru că era dilatat;
ceva slăbeşte pentru că era tare;
ceva se înalţă pentru că era jos;
cineva primeşte pentru că a dat;
Aceasta-i înţelepciune:
subtilul e mai presus de grosier.

Aşa cum peştele nu trebuie să iasă din apă,
tot aşa Liderul Înţelept nu face caz de forţă.
Prin simplitate se aduce pacea,
încrederea aduce armonie.

37.
Cărarea (Tao) pare inactivă, dar totul este îndeplinit.
De-ar fi urmată de conducători,
lumea s-ar îndrepta prin ea însăşi.
Căutând soluţii la multele probleme,
simplitatea este cea de urmat.
Simplitatea evită înmulţirea dorinţelor.
Dorinţele puţine aduc liniştea.
Fără multe dorinţe, lumea se armonizează prin ea însăşi.

38.
Înţeleptul nu-şi afişează virtutea şi de aceea este virtuos.
Omul obişnuit îşi afişează virtutea şi de aceea este slab.
Virtutea superioară nu intervine deschis,
lucrurile sunt astfel duse la bun sfârşit.
Virtutea inferioară totdeauna se manifestă,
iar lucrurile rămân neterminate.

Bunătatea Înţeleptului nu are un motiv în sine,
astfel că treptat oamenii îl urmează.
Urmând Calea (Tao) apare şi Virtutea (Te).

Când virtutea dispare, apare bunăvoinţa,
când bunăvoinţa dispare, apare compasiunea,
când compasiunea dispare, urmează regulile.
Prin reguli, sinceritatea şi încrederea dispar.
Astfel apar confuzia şi distorsiunea evenimentelor.

Înţeleptul vede şi adâncul, nu numai suprafaţa,
vede fructul potenţial în floare.
Astfel, prin virtutea sa el vede Realitatea
în locul manifestărilor trecătoare.

39.
Fiind în armonie cu Calea (Tao)
Cerul şi-a dobândit claritatea.
Prin armonie Pământul a devenit stabil.
Prin armonie lucrurile au fost treptat create.

Fără Cale (Tao) omul se depărtează de Cer,
fără Cale (Tao) îşi pierde stabilitatea pe Pământ.
Când echilibrul dispare şi omul dispare.

Înţeleptul vede totul într-un echilibru,
este modest, nu intervine,
el lasă Calea (Tao) să se manifeste.
Unindu-se cu Calea (Tao), intră în armonie.

40.
Mişcarea eternă TAO e întoarcerea la sursă.
Pornind de jos e felul etern de a începe.
Toate lucrurile apar din manifestare (fiinţa),
manifestarea izvorăşte din nemanifestare (nefiinţa).

41.
Atunci când Înţeleptul aude despre Cale (Tao),
nu întârzie să o urmeze.
Cel mediocru când urmează, când se lasă, când urmează.
Ignorantul când aude de Cale (Tao) se amuză prosteşte.
Fiind ignorant, de nu s-ar amuza, Calea n-ar fi Cale (Tao).
De aceea se spune:
"Cei ignoranţi fac haz de cel iluminat,
consideră sfatul bun fără utilitate,
calea valoroasă le pare neînsemnată".

Cel Înţelept pare gol ca o vale.
Virtutea pură pare a fi fără miez.
Preaplinului, extins fiind, i se văd cu greu marginile.
Ceea ce-i simplu pare fără consistenţă.

Există o cale a perfecţiunii.
Universul nu se opreşte într-un punct.
Cunoaşterea necesită timp de a se acumula.
Muzica se învaţă ţintind către subtil.
Calea (Tao) nu poate fi cuprinsă,
în manifestare aduce împlinire
celui ce-o urmează pentru a se perfecţiona.

42.
Calea (Tao) s-a manifestat la începuturi.
Acea manifestare a devenit cauza altei manifestări.
Aceasta la rândul ei a produs o alta.
Aşa au apărut toate lucrurile.
Perechea de contrarii Yin şi Yang au apărut,
energia (Ch'i) le-a pus în mişcare.
Armonia astfel s-a stabilit.

Oamenii obişnuiţi sunt dependenţi,
doar Înţeleptul este mulţumit cu sine însuşi.
Trăind prin sine însuşi se aliniază armoniei Căii (Tao).

43.
Observând curgerea lucrurilor, uşorul va depăşi greul,
ceea ce n-a venit încă, va înlocui ceea ce este,
non-acţiunea este astfel superioară acţiunii.

Puţini sunt în lume care pot instrui fără cuvinte.
Aceasta este Calea Înţeleptului.

44.
Între glorie şi sănătate ce este mai important?
Între bogăţie şi fericire ce este mai preţios?
A alerga după câştiguri e pierdere sigură.
Dacă fericirea ar veni cu bogăţia,
ar fi mulţi oameni fericiţi, dar ei nu sunt.

Cel mulţumit cu ce are, evită înjosirea.
Cel ce ştie să se oprească la timp, nu intră în pericol.
Astfel Înţeleptul dăinuieşte.

45.
Perfecţiunea nu are capăt, oricât ar fi de-naltă,
ceva mai poate fi adăugat.
Folosu-i e astfel din ce în ce mai bun.
Nemărginirea oricât ar fi de mare, ceva mai poate fi adăugat,
şi folosinţa-i e din ce în ce mai multă.
Ceva oricât de drept ar fi, mai poate fi-ndreptat.
Măiestria de a face ceva, poate încă să crească.
Oratoria maestrului poate fi încă mai bună.
Ce este în mişcare poate fi îmbunătăţit.
Doar nemişcarea este completă-n toate,
ea e suportul, modelul a orice, conduce totul.

46.
Când oamenii urmează Calea (Tao),
caii comunităţii sunt pe ogor la muncă.
Când oamenii nu urmează Calea (Tao),
caii comunităţii sunt pregătiţi de luptă.
Câmpul rămâne astfel nelucrat.

Nu este eroare mai mare, decât dorinţele deşarte.
Nu este mai mare suferinţă decât lipsa de mulţumire.
Nu este mai mare calamitate decât lăcomia.
Căci celui ce-şi limitează dorinţele, nimic nu îi lipseşte.
Ogoru-i este cultivat, e mulţumit cu tot ce are.

47.
Cunoaşterea trebuie sa vină din interior.
Mintea omului poate lua forme variate.
Fără a merge-n lume, lumea se cunoaşte.
Fără a privi pe fereastră, cerul poate fi cunoscut.
Cu cât ne depărtăm mai mult,
cu atât cunoaştem mai puţin.
Înţeleptul ajunge la destinaţie fără să pornească,
vede lumina fără a privi,
înţelege fără a cerceta, îndeplineşte toate, în repaos fiind.

48.
Mergând pe calea lumii, lucrurile se acumulează,
mergând pe Cale (Tao), lucrurile se împuţinează.
Prin împuţinare se ajunge la nimic, la sursă.

Prin mişcare, lucrurile sunt scoase din starea lor firească,
efortu-i necesar de a le echilibra.
Pe Cale (Tao) lucrurile sunt deja în echilibru;
acţiunea nu este astfel necesară.

49.
Înţeleptul nu are EGO, se identifică cu universul.
Este bun şi cu cei buni şi cu cei răi.
Căci Virtutea-i este bunătatea.
Este onest cu cei oneşti şi cu cei neoneşti.
Căci Virtutea-i este onestitatea.

El tratează pe toţi cu aceeaşi imparţialitate.
Trăieşte simplu şi în armonie.
Pe toţi îi priveşte ca o mamă pe copii.
În inima lui încape întreaga lume.

50.
Venind în lume este ieşirea din TAO,
la moarte este intrarea în TAO, în repaos.
Înţeleptul ştiind aceasta nu tulbură armonia.
Aşteaptă să înţeleagă ce se arată de a urma;
arătându-se lumina, este pe Cale (Tao).
Toate pericolele sunt astfel evitate.
El este astfel tot timpul în repaos.
Deşi trăieşte-n lume, e pe Cale,
moartea-i nu-i decât o continuare.

51.
Calea (Tao) produce toate lucrurile,
Virtutea (Te) le întreţine.
Armonia se întreţine urmând Calea (Tao).
Valoarea lucrurilor se naşte
din a poseda Virtutea (Te).
Urmând Virtutea (Te) este progres şi dezvoltare,
lucrurile sunt îngrijite, protejate, fiinţele hrănite.
Deşi totul e-n TAO, se manifestă ca şi cum n-ar poseda nimic.
Aşa-i şi Înţeleptul, seamănă Virtutea (Te) în tot ce face,
nimic nu-şi însuşeşte, e astfel pe Cărare.

52.
TAO este cauza a totul.
Cunoscând cauza, se pot cunoaşte manifestările.
Fiind în mijlocul manifestărilor, putem privi la sursă.
Astfel Înţeleptul trăieşte-n armonie,
nu se expune, astfel se protejează;
prin expunere se creează mulţimea de probleme.
Văzând esenţa lucrurilor, el ştie ce se va întâmpla.
Prin sensibilitate, îşi manifestă tăria.
Prin introspecţie, e mereu în armonie.
Aceasta-i în fapt a trăi în eternitate.

53.
Cunoscând Calea (Tao) pot vorbi despre ea.
De-ar fi să dau un sfat, aş spune să mergeţi pe Cărare.
Deşi Calea-i uşoară, fiind ignoranţi,
mulţi oameni preferă căile laterale.

În loc să folosească resursele pentru viaţă,
unii conducători cheltuiesc pentru înarmare.
Când conducătorii sunt iresponsabili,
poporul suferă, ţara e împovărată.

54.
Înţeleptul îşi sădeşte cu grijă seminţele;
îşi construieşte solid casa;
astfel că grija şi lucrul bine făcut
rămân o pildă pentru generaţiile care vin.

Practicând Calea (Tao) pentru el,
cel Înţelept urmează Virtutea (Te).
Practicată de o familie,
Virtutea aduce abundenţă.
Practicată de o comunitate de oameni,
Virtutea aduce înflorire.
Practicată de o ţară întreagă,
Virtutea devine exemplu pentru alte ţări.
Practicată de întreaga lume,
Virtutea devine un bun universal.

Dacă un om urmează Virtutea,
este un exemplu pentru familia lui.
Când o familie urmează Virtutea,
este un exemplu pentru comunitate.
Când o comunitate practică Virtutea,
este un exemplu pentru ţară.
Când o ţară practică Virtutea,
este un exemplu pentru întreaga lume.
Se poate proba aceasta prin simpla observaţie.

55.
Cel care urmează Calea (Tao) pare un copil.
Pare că nu are forţă şi tărie, dar strânsoarea lui e fermă.
Pare că nu are energie, dar mişcarea-i e plină de elan.
Pare că nu are nimic de spus,
dar vorba-i vine totdeauna la timp.

Înţeleptul e mereu în armonie,
fiind în armonie se aliniază cu eternul,
aliniindu-se cu eternul este mereu în lumină.

56.
Cel ce ştie nu vorbeşte, cel ce vorbeşte nu ştie.
Închizând ochii, neascultând, nemirosind,
neatingând, negustând, se închid simţurile.
Dar o lume a armoniei se deschide în interiorul minţii.
Astfel Înţeleptul nu este preocupat
de prieteni sau duşmani, de glorie sau dizgraţie.
Ajunge la perfecţionare urmând Calea (Tao).

57.
O ţară este dreaptă prin legi drepte.
Un război se câştigă printr-o tactică avansată.
Printr-o voinţă puternică, o dorinţă este îndeplinită.

Prea multe legi înmulţesc fărădelegile,
pregătirea prea mare de război, aduce războiul.
Propagarea dorinţelor, aduce conflictul între oameni.

De aceea Înţeleptul spune:
"Nu aduceţi prea multe legi
şi poporul se va conduce el însuşi.
Gândiţi-vă la pace şi ţara nu va suferi.
Trăiţi în simplitate şi oamenii vor trăi în armonie".

58.
Când conducătorii nu pun prea multe restricţii,
oamenii sunt mulţumiţi.
Când conducătorii pun prea multe restricţii,
oamenii sunt nemulţumiţi.

Din prea multă abundenţă, apare sărăcia.
Dintr-o mare sărăcie, se iveşte prosperitatea.
De aceea cumpătarea este cea mai bună.

Înţeleptul este cumpătat.
Se dă exemplu pe el însuşi, prin pildă vie.
Nu-şi impune voinţa, de aceea e urmat.
E precis în acţiune, de aceea rezultatele sunt cele aşteptate,
exigent cu el, dar flexibil cu ceilalţi,
mulţumit în ce face, e remarcat oricând de oameni.

59.
Pentru a conduce o ţară, moderaţia este necesară.
Înţeleptul fiind moderat, este pe Cărare (Tao),
fiind pe Cărare, are Virtute în tot ce face.
Astfel că el poate înfăptui orice.
Poate să conducă şi o ţară.
Poate astfel să pună o bază solidă
prin pilda vie pe care o dă.
Înţeleptul e vrednic să conducă
pentru că urmează Calea Cerului.

60.
O ţară se conduce cu mult tact.
Când ţara este condusă cu înţelepciune,
forţele răului nu au putere.
Oamenii nu mai întreţin astfel forţele malefice.
Înţeleptul şi oamenii din jurul lui
îşi întreţin reciproc atitudinea pozitivă.
În tot ce fac, Virtutea se arată,
astfel că lumea se perfecţionează continuu.

61.
O ţară întinsă are mare putere de atracţie.
Acolo mulţi se întâlnesc;
e ca principiul feminin care atrage, supunându-se.
Cel care se supune, conduce cu subtilitate.

Tot astfel dacă o ţară mare nu-şi arată mândria şi puterea,
cucereşte ţările mici fără lupte.
Dacă o ţară mică se supune, se întregeşte astfel cu o ţară mare.
Astfel că ţara mare are mai mulţi oameni,
iar ţara mică are mai mult spaţiu.
Câştigul este astfel reciproc.

62.
Calea (Tao) este Calea Luminii.
Pentru oamenii buni este o comoară, cei răi fug de ea.

Se pot câştiga oamenii cu vorbe frumoase,
se poate câştiga respectul prin fapte frumoase.
Dar Calea (Tao) este mai presus de bine.
Cel care o vede se scaldă în lumină.

Alegând un conducător,
nu bogăţia sau experienţa sunt necesare,
ci gradul lui de competenţă pe Cărare (Tao).

De ce cei din vechime preţuiau pe aceia pe Cărare?
Pentru că erau iubiţi de popor.

63.
Acţiunile bune nu se fac în grabă,
munca bună nu necesită epuizare.

În cursul timpului tot ce este mic creşte,
ce este în urmă ajunge în frunte.

Marile călătorii încep cu un pas timid,
marile realizări au începuturi modeste.
Înţeleptul vede perspectiva lucrurilor
în paşi timizi, şi începuturi modeste.

De aceea, Înţeleptul urmând Calea (Tao),
cu cumpătare întreprinde orice,
astfel că tot ce face e solid, durează,
îndeplinind totul fără grabă şi eforturi.

64.
Problemele pot fi evitate chiar înainte de a începe,
armonia este astfel menţinută
înainte ca să apară confuzia.

Închizând uşa, nimeni nu poate intra.
Un mare copac a fost la început o mlădiţă mică,
o mare călătorie de mii de kilometri,
începe cu un pas.

Înţeleptul nu insistă să câştige nimic,
nu aleargă după glorie sau competiţii.
Astfel nu poate pierde nimic.
Este exemplul de înfăptuire a lucrurilor fără efort.

65.
Înţelepţii din vechime învăţau pe oameni viaţa simplă.
Fără o viaţă simplă, multe cunoştinţe sunt nefolositoare.

Conducătorii înşelând poporul,
fac ca şi poporul să umble după înşelătorii.
Astfel că înşelăciunea îi stăpâneşte pe toţi.
Ştiind acestea se pot evita multe rele.

66.
Un râu curge către părţile cele mai joase ale văii,
râul este astfel stăpânul văii.

Pentru a-i câştiga pe oameni, ei trebuiesc serviţi,
pentru a-i conduce pe oameni ei trebuiesc urmaţi.

Când Înţeleptul se arată mai presus de oameni,
ei nu se simt apăsaţi,
Când Înţeleptul stă în faţa oamenilor,
ei nu se simt confruntaţi.

Astfel Înţeleptul este pildă vie,
cei din preajma lui se simt ocrotiţi.

67.
Cei ce urmează Calea (Tao) au trei calităţi esenţiale:
compasiunea, prin care se dobândeşte curajul,
prudenţa, prin care se dobândeşte puterea,
modestia, prin care se dobândeşte influenţa.

Dar acţiunile obişnuite ale oamenilor
sunt să preamărească pe erou.
Să dobândească putere prin lipsa de prudenţă,
să-şi crească influenţa prin afişarea mândriei.

Doar cel cu compasiune este cu adevărat curajos,
doar cel prudent are cu adevărat putere,
doar cel modest poate influenţa cu adevărat oamenii.
El este astfel pe Cărare (Tao).

68.
Compasiunea este cea mai bună apărare.
Un luptător eficient nu e fricos,
nu-şi arată agresivitatea.
Cuceritorul eficient nu se implică în lupte grele.
Un adevărat conducător nu-i plin de autoritate.

Cel fără frică şi agresivitate atrage pe alţii,
adevăratul cuceritor nu stăpâneşte prin violenţă,
adevăratul conducător nu ajunge în frunte prin autoritate.
Fiind în armonie cu natura, totul se poate înfăptui.

69.
E mai uşor a da înapoi zece metri decât a avansa unul.
Disputele pot fi câştigate prin simpla aşteptare,
în loc de avansare agresivă, se merge înapoi şi se aşteaptă.
Fără a afişa putere şi fără înarmare agresivă,
bătăliile pot fi cucerite.

Nu subestima adversarul, nici pe cei hotărâţi în luptă.
Agresivitatea pare a câştiga,
dar cel cu compasiune până la urmă e biruitor.

70.
Puţini sunt în lume cei ce-l urmează pe Înţeleptul,
care se manifestă cu multă simplitate.

Omul obişnuit înţelege greu calea Înţeleptului,
deşi faptele sunt evidente.
Doar onorând pe Înţelept ne facem părtaşi înţelepciunii lui.

El poate n-are haine scumpe sau de remarcat,
Înţeleptul poate părea fără însemnătate,
dar comoara sa este în inimă.

71.
Cunoscându-ne limitele este înţelepciune,
necunoscându-ne limitele este ignoranţă.
Înţeleptul îşi cunoaşte limitele,
astfel că ştie oricând cât poate face.

72.
Înţeleptul nu intervine fără a fi chemat,
nu se amestecă în treburile altora,
exceptând doar pentru a se apăra.

Deşi se cunoaşte bine pe sine însuşi,
Înţeleptul nu face caz de propria-i personalitate,
se respectă pe sine însuşi,
dar nu aşteaptă de la alţii respect.
Lasă lucrurile să treacă
atunci când ştie că nu au nici o legătură cu el,
se implică astfel numai
în ce este semnificativ pentru viaţa-i.

73.
Un viteaz care nu se stăpâneşte, fie ucide, fie e ucis,
un viteaz care se stăpâneşte, trăieşte
şi nu vatămă pe nimeni.
Cerul îl protejează pe cel ce nu vatămă.

Aşa-i şi Calea (Tao), nu se opune, nu se străduieşte,
deşi nu vorbeşte i se răspunde,
deşi nu cere, i se îndeplinesc dorinţele,
deşi nu doreşte să întreprindă ceva,
totul se înfăptuieşte.

În marea-i vastitate, TAO pare că e gol,
dar e ca sita, nimic nu scapă din legile-i fireşti.

74.
Justiţia nu se poate baza pe ameninţarea cu moartea,
căci pentru cei cărora nu le e frică de moarte,
ar fi întru totul ineficientă.

Când asuprirea aduce moartea la orice pas,
cui îi mai e frică de moarte?
Judecătorii într-o astfel de ţară sunt inutili.

75.
Când conducătorii devin lacomi, exploatând poporul,
poporul flămânzeşte.
Când conducătorii îşi urmăresc doar interesele proprii,
oamenii devin răzvrătiţi.
Când conducătorii ucid fără motiv,
oamenilor nu le mai este frică de moarte şi se răscoală.

76.
Omul se naşte plăpând şi sensibil,
la moarte e tare şi înţepenit.
Mlădiţele tinere sunt flexibile şi fragede,
dar când planta se usucă, se întăresc şi mor.

Ce-i tare, înţepenit, exprimă moartea,
ce-i slab, plăpând, sensibil, e semn al vieţii.

Aşa cum pomul tare nu se poate îndoi,
bătut puternic de un vânt, se rupe.
Tot astfel ce-i inflexibil se-ndreaptă către moarte.
Ce-i tare şi înţepenit cade la pământ,
dar ce-i uşor, flexibil, e dus de vânt departe.

77.
Calea (Tao) e ca un arc întins,
partea-i de sus se coboară, cea de jos se ridică.
Ce este în exces se diminuează, ce este puţin, creşte.
Calea (Tao) ia de acolo de unde este prea mult
şi pune acolo unde este prea puţin.

Pe când calea oamenilor este de a lua de la cei ce au puţin
şi de a da celor ce au prea mult.
Cum s-ar putea astfel lumea mulţumi?

Cel Înţelept ştie că nu posedă nimic cu adevărat,
îşi dă surplusul lumii, fără să aştepte ceva în schimb.
Lucrează fără a-şi însuşi meritele şi este pildă vie.

78.
Nu este nimic mai flexibil ca apa, dar deşi-i slabă,
în timp, poate pătrunde piatra cea mai tare.

Uşorul, în timp, învinge greul,
ceea ce-i slab, în timp, doboară ce e tare,
deşi aceste lucruri se cunosc de toţi,
puţini sunt pregătiţi să le aplice.

Astfel că cel ce e modest e cel mai potrivit ca să conducă,
cel ce rezolvă problemele altora, este adevăratul conducător.

79.
Când legile şi regulile apasă pe capul oamenilor,
ei au dorinţa firească să le încalce.

Cel Înţelept îşi face datoria,
deşi n-aşteaptă nimic de la nimeni.
Astfel este virtuos.
Dar nu-şi însuşeşte virtutea proprie.
Întocmai ca natura, nu-şi impune voinţa,
e astfel pe Cărare (Tao).

80.
Într-o comunitate mică cu câţiva oameni,
a poseda lucruri care nu sunt utile nu are sens.
A preţui viaţa simplă este mai important.

Pentru a cunoaşte lumea, a călători nu-i necesar.
Se poate folosi în schimb lumina minţii.
Pentru apărare nu este nevoie de a arăta armele,
ele sunt ţinute la păstrare la nevoie.

Pentru ca pacea şi liniştea să domnească,
bunele relaţii cu vecinii sunt esenţiale,
cel Înţelept rămâne astfel liber.

81.
Înţeleptul e onest, nu foloseşte vorbele goale,
care sunt lipsite de sinceritate.
Aşa cum cei care par cultivaţi nu pot fi luminaţi,
tot aşa cei bogaţi nu pot fi mulţumiţi.

Înţeleptul nu trăieşte pentru sine însuşi,
făcând mult bine pentru alţii, e mulţumit în sine,
cu cât dă mai mult, cu atât primeşte mai mult,
în jurul lui totul se armonizează.
Pentru că e pe Cale (Tao) în Virtute (Te).