vineri, 20 noiembrie 2009

Yoga Sutras - Patanjali


CAP III SUTRA 2
DHYANA este fluxul neântrerupt al activităţii mentale a
conştiinţei (PRATYAYA).
Pratyaya înseamnă activitate mentală a conştiinţei, care poate fi
focalizată pe o idee, un sunet sau un obiect oarecare, subtil sau grosier. Dacă în
dharana (concentrare) conştiinţa sau atenţia devine fluidă şi continuă, astfel
încât ea nu este întreruptă de nici un gând auxiliar, atunci dharana
(concentrare) este înlocuită, sau se transformă în dhyana (meditaţie). Se
întâmplă uneori să realizăm dhyana atunci când practicăm dharana
(concentrare). În dhyana (meditaţie) există un flux neîntrerupt al activităţii
conştiinţei.
Dacă vizualizaţi un obiect, nu trebuie să vizualizaţi numai acel obiect, ci
trebuie să vă vizualizaţi şi pe voi practicând dhyana. Acest lucru este
important. Uneori puteţi neglija obiectul, dar rămâne conştiinţa
dhyanaei, numită sakshi bhava. Ceea ce seîntâmplă de obicei în timpul concentrării este faptul că, dacă mintea o ia razna,nu vă daţi seama de asta. Acest lucru nu trebuie să se întâmple. Prin urmare,dhyana (meditaţie) include două lucruri: 1, o activitate mentală neîntreruptă,al cărui flux este focalizat asupra unui singur obiect; şi 2, conştiinţa stării de dhyana, adică conştiinţa faptului că practicaţi concentrarea neîntreruptă.Aceste două tipuri de conştiinţă merg mână în mână.
CAP III SUTRA 3
Această stare devine SAMADHI atunci când se percepe
interior, prin fuziune totală, numai obiectul (ARTHA), fără conştiinţa
propriului sine.
Trebuie remarcat că dharana (concentrare) se transformă în dhyana
(meditaţie) şi dhyana (meditaţie) se transformă în samadhi. În dharana
(concentrare) conştiinţa este intermitentă, în dhyana (meditaţie) ea este
neîntreruptă, în timp ce în samadhi ea devine una cu artha, adică obiectul
concentrării. Acesta poate fi subtil sau grosier. În samadhi fiinţa nu este
conştientă că practică concentrarea.
Uneori se spune că în starea de concentrare profundă obiectul dispare,
dar această sutra ne spune că obiectul nu dispare; din contră, numai el
rămâne. Astfel, dacă vă concentraţi asupra lui AUM, simbolul lui AUM (numit
artha) va fi prezent în samadhi. El nu va dispare, ci va străluci singur în
câmpul conştiinţei.
Obiectul meditaţiei devine din ce în ce mai clar, imaginea sa devine din ce
în ce mai vie pe măsură ce pătrundeţi mai profund în stadiile lui samadhi.
Apoi, mai este un punct important; nu rămâneţi conştient de propria existenţă,
nu mai există nici măcar conştiinţa că practicaţi concentrare. Deci, samadhi
are două caracteristici: unu, tot ceea ce rămâne este obiectul şi doi, nu există
conştiinţa acestui proces sau al sinelui. Deoarece nu există decât conştiinţa
obiectului, mintea pare că nu mai funcţionează, dar ea nu este goală; pentru a
sublinia acest lucru s-a folosit cuvântul "iva".
Pe măsură ce studentul progresează pe calea concentrării, la început
aceasta este întreruptă din când în când. Astfel, concentrarea merge bine un
timp, şi apoi intervine o cădere. Acesta este primul stadiu. În al doilea stadiu
există mai mult dhyana şi din ce în ce mai puţine "căderi". În al treilea stadiu,
începeţi cu dharana şi imediat intraţi în dhyana; apoi deodată totul devine
vid. Acesta este primul stadiu al lui samadhi ; vă amintiţi obiectul, dar nimic
altceva. De fapt, mintea sau conştiinţa nu este anihilată, ea pare numai
temporar a fi non-existenţă, deoarece nu sunteţi conşienţi de voi înşivă în tot
acest proces de concentrare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu