vineri, 9 aprilie 2010

Cititorii gândurilor - PROF. SCARLAT DEMETRESCU




Mă întrebi dacă există întradevăr persoane cu minunatul har de a citi gândul oamenilor.Da, există asemenea oameni, dar ei sunt extrem de rari, mai rari chiar decât mediumii, care aud vorbirea noastră spirituală.Cauza acestei rarităţi se află în una din marile legi cereşti, care opreşte acest dar spiritual. Darul de a citi gândurile ar nenoroci un duh întrupat lipsit de un trecut evolutiv de lungă durată/Nenorocirea ar consta în faptul că, deţinând acest dar, ar fi ispitit să citească gândurile cele mai intime ale semenilor săi, şi apoi să profite de cele aflate, în diferite scopuri şi interese personale.înainte de a dezvolta acest subiect, afirm că, din diferite motive, această capacitate apare câteodată efemer la unele persoane, dar dispare curând. Este atât de trecător încât ei înşişi, după trecerea fenomenului, se miră cum de au citit acele gânduri.Acum să vedem mecanismul citirii sau aflării gândului unui om.

Mai întâi, trebuie să ştiţi că atunci când omul are pe suflet o taină, o idee pe care vrea s-o ascundă în adâncul sufletului său, tocmai acel secret este dat mai repede la iveală; şi iată cum.Prin faptul că acordă o importanţă deosebită unei idei, prin silinţa depusă ca nu cumva să scape un cuvânt ori să facă vreo aluzie la ea, omul o fixează zi de zi tot mai puternic în sufletul său. La început imaginea ideii era simplă, dar gândindu-se la ea, silindu-se mereu să o ţină ascunsă, o reproduce, o multiplică, înzecind-o şi însutind-o. Cu cât îşi îndreaptă mai mult atenţia la ea, cu atât o fortifică şi ideea iese mai la suprafaţă, devine mai uşor exteriorizabilă.Să luăm un exemplu.Un om a comis o infracţiune. Frica de a nu fi descoperit îl determină să facă tot posibilul - prin fapte, vorbe etc. - să nu fie bănuit de fapta sa. Prin urmare, îşi îndreaptă mereu gândurile asupra faptei sale, fiind preocupat de ascunderea ei. I se pare că este bănuit de oricine priveşte mai lung la el. Adică, iar şi iar este cu gândul la ceea ce a făcut. Apariţia întâmplătoare a unui poliţist îl face să tresară şi gândul îi fuge iar: „Nu cumva ăsta mă caută pe mine?" Astfel că, vrând-nevrând, acest nefericit făptuitor scoate din adâncul memoriei ideile faptei sale şi fără să ştie, fără să vrea, leexteriorizează.Treptele citirii gândului sau a faptelor comise se ridică de la simpla presupunere, până la vederea sau auzirea gândului - ca în lumea noastră a duhurilor.Iată-1 pe făptaş în faţa comisarului. Prin meseria lor, aceşti oameni au dobândit un fel de a ghici pe făptaş, şi iată cum. Comisarul ştie că ideile sunt ca verigile unui lanţ; apuci de una şi tragi apoi de toate celelalte. Stând în faţa comisarulului, făptaşul tremură la gândul că va fi descoperit. Dar tocmai gândul acesta scoate la suprafaţă ideile faptei sale, care pornesc prin spaţiu sub forma unor semne eterice colorate şi sonore. Poliţistul sau magistratul le primeşte, inconştient, în spiritul său. Cum nu poate traduce clar aceste idei în mentalul său, ele se arată numai sub formă de bănuieli. Având această bănuială, începutul slab al unei convingeri, pune întrebări meşteşugite, scoţând de la făptaş idei lăturalnice, aflate, cât de cât, în relaţie cu fapta ascunsă. Perspicacitatea cercetătorului găseşte că una din idei are legătură cu însăşi fapta şi o dată ce a pus mâna pe această primă verigă, o speculează, o întoarce, o suceşte, ca să mai scoată încă una şi încă una, toate fiind lăturalnice, dar de mare valoare, pentru a obţine pe baza lor mărturisirea faptei comise.în acest caz avem de-a face cu un simplu act de psihologie umană, o simplă bănuială născută de ideea plecată din spiritul făptaş şi transmisă involuntar şi inconştient spiritului instructorului. 0 citire de gând, neclară, oarecum presimţită, intuitivă.Doar un puternic medium vizual sau auditiv poate citi sau cunoaşte gândurile cu adevărat. Există oameni cu darul de a vedea fluidele şi duhurile din lumea spaţiilor. Deşi sunt oameni trupeşti, se comportă din punctul de vedere al percepţiei asemenea unui spirit liber. Aceşti oameni se opresc din orice acţiune sau gândire, devin atenţi şi spiritul lor traduce automat semnele colorate ieşite din capul semenului lor. Aparenţa face să se creadă că ei văd cu ochii trupeşti gândirea unui om. în realitate, spiritul - fără ştirea personalităţii, a conştiinţei sale de veghe - vede reprezentările simbolice ale gândirii unei persoane şi le traduce automat în grai mental. Astfel în mintea omenească a cititorului de gânduri vin cuvinte-gânduri de la o persoană aşezată lângă el.în fine, o altă categorie de mediumi primesc unde-gânduri - în mod telepatic, de aproape sau departe - sub forma unor voci. Un asemenea om, posesor al unei capacităţi foarte rare, stă liniştit şi surâzător iar în capul său, răsună o voce ca şi cum ar avea un receptor de telefon la ureche, prin care i-ar vorbi cineva.Uneori, omul constată că ideile sale sunt rostite de o persoană aflată alături, mirându-se cum de un străin a citit ceea ce gândise în forul său intim. Dacă străinul îi mai spune câteva din propriile sale idei, cade pe gânduri şi chiar îl îngrozeşte faptul că nu-şi poate explica cum de acest om ştie ceea ce gândeşte el.Pentru că este întruparea unei entităţi spirituale evoluate, cititorul de gânduri aude şi vorbirea duhurilor, a oamenilor spaţiali, fiind oprit de aceştia să se destăinuie sau să facă o imprudenţă, care să-1 dea de gol. Din această cauză devine foarte rezervat şi cuminte.Posesorul unei asemenea mediumităţi este un fericit, pentru că poate afla gândurile semenilor, dar în acelaşi timp este şi un nefericit, căci omul e om şi poate cădea în greşeli. Profitând de capacitatea sa mediumică se va face nespus de vinovat, aşteptându-1 consecinţe grave. Fiind un duh superior şi un protejat şi răsfăţat al Cerurilor, greşeala sa va cântări de zeci şi sute de ori mai mult decât a oricărui altul. A încălcat o lege morală şi îşi va plăti amarnic greşeala.Fiind conştient că îmbrăcând haina trupească, este supus greşelii, nu orice duh acceptă să i se acorde darul minunat de a citi sau auzi gândirea oamenilor. Este greu să-şi ducă la liman misiunea destinului pentru care s-a întrupat, darmite să se mai încarce şi cu năpasta asta, care prin ispitire îl poate prăbuşi spiritual. Iată de ce sunt rari mediumii cititori şi auditori ai gândurilor umane.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu