marți, 5 octombrie 2010

Omraam Mikhael Aivanhov: Natură umană și natură divină


Fiecare ființă umană care vine pe lume aduce cu ea vechi porniri moștenite dintr-un trecut foarte îndepărtat, când avea multe trăsături comune cu animalele, aceste trăsături fiind înregistrate în ea pe vecie.

Nimeni nu s-a putut descătușa și nu s-a putut elibera de acest trecut. Diferența dintre ființe constă tocmai în faptul că anumiți oameni iluminați de scânteia Științei Inițiatice știu să-și domine pornirile animalice, în timp ce alții, care au fost privați de această lumină sau nu au acceptat-o, nu pot face altfel decât să-și manifeste pornirile inferioare.

Iisus a spus Dacă nu muriți, nu veți trăi.

Trebuie să murim cu toții în fața naturii noastre inferioare, renăscând în fața naturii superioare, asemenea grăunței ce moare în pământ ca să poată încolți mai târziu. Trebuie să murim în fața vechilor forme, preluând altele noi, și astfel vom supraviețui. Cea mai mare greșeală a oamenilor constă în tendința de identificare cu propria lor personalitate. Această personalitate este aceea care își exprimă dorințele, gândește, suferă, iar omul se străduiește să-i satisfacă toate exigențele.

Oamenii se identifică la nesfârșit cu personalitatea și, mai ales, cu corpul fizic, lucru ce-i leagă de lumile inferioare.

Omul înțelept ce caută răspunsuri va înțelege că el nu este corpul ci că este în realitate o parte din Dumnezeu. Cel ce se va identifica cu natura sa superioară va deveni conștient că este o parte a divinității.

Toate slăbiciunile își au rădăcina în personalitate. Când se abandonează personalității, omul devine egoist, interesat numai de el și vrea ca lumea din jur să-l servească. Atâta timp cât personalitatea va ocupa un loc important în viața sa, omul va fi mereu tulburat, pentru că va exista întotdeauna cineva care nu-l va băga în seamă și va refuza să-l aprecieze.

Cât timp vă veți identifica cu personalitatea veți fi vulnerabili, pentru că ea vă va îndemna mereu să aveți pretenții imposibil de satisfăcut. Niciun sistem sau metodă nu va reuși să amelioreze manifestările naturii inferioare. Din cauza materiei prea dense din care este formată și a rădăcinilor ce o leagă de interiorul nostru, ea are legătură cu entități și cu forțe inferioare care o hrănesc și o încurajează.

În schimb individualitatea este legată de Cer și are rădăcini în regiunile cele mai înalte.

Scopul practicilor spirituale este de a ajuta individualitatea să se manifeste prin noi, zi de zi. Desigur, acest proces este de durată și sunt necesare multe eforturi.

Prin conștiința noastră noi ne aflăm între personalitate și individualitate și suntem responsabili de manifestările lor în viața noastră. Cum nu există o adevărată separație între cele două naturi, individualitatea caută mereu să influențeze personalitatea în sensul cel bun, dar personalitatea, dorind să fie liberă și independentă, își face de cap, nu ascultă decât foarte rar de impulsurile venite din înalt. Deși ea este susținută de individualitate, personalitatea i se opune până în momentul în care, datorită eforturilor depuse de omul tenace și sârguincios, individualitatea reușește să se infiltreze în ea ca să o controleze și să o domine. În acel moment personalitatea devine atât de supusă și de ascultătoare, încât devine identică cu individualitatea: aici găsim adevărata fuziune, adevărata iubire.

Iată ceea ce trebuie să facă discipolul: în mijlocul frământărilor vieții el trebuie să supună personalitatea individualității, până când prima va deveni un instrument docil aflat la dispoziția sa. Acesta este scopul tuturor practicilor și exercițiilor învățate în școlile inițiatice.

Pentagrama – steaua cu cinci colțuri – este simbolul omului perfect. Ea reprezintă omul așezat pe cele două picioare și având mâinile întinse. Vârful ei este în sus, acesta reprezentând relația sa cu divinul. Mâinile deschise exprimă abandonarea în mâna divinității.

Omul este o pentagramă vie, ce posedă cele cinci virtuți: iubirea, înțelepciunea, adevărul, dreptatea și bunătatea, care sunt virtuți ale lui Hristos. Cele cinci virtuți sunt necesare în evoluția omului.

Puțini oameni cunosc legătura între virtuți și organismul uman. Bunătatea are drept corespondență picioarele, justiția – mâinile, iubirea – gura, inteligența – urechile și adevărul – ochii.

Adevărul aparține spiritului, iubirea – sufletului, înțelepciunea – intelectului, bunătatea – inimii și dreptatea – voinței.

Putem regăsi și o corespondență cu cele cinci elemente. Voința corespunde pământului, inima – apei, intelectul – aerului, sufletul – focului, spiritul – eterului.

Pentagrama cu vârful în sus reprezintă omul a cărui gândire este orientată spre Dumnezeu, mâinile și picioarele sale sunt subordonate lucrării în serviciul divinității. Dacă răsturnăm pentagrama, omul va avea capul în jos și nu se va mai supune ordinii divine.

Pentru ca acest simbol să devină cu adevărat eficient, trebuie să lucrăm ca să devenim noi înșine, în interiorul ființei noastre, adevărata pentagramă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu