miercuri, 15 decembrie 2010

“ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU ESTE CA O SĂMÂNŢĂ DE MUŞTAR” - Aivanhov

A spune că Dumnezeu este absolut incognoscibil este o afirmaţie falsă. O Fiinţă ale cărei lucrări putem să le contemplăm zi şi noapte nu e cu adevărat incognoscibilă. Dacă universul creat de Dumnezeu există şi este accesibil măcar parţial celor cinci simţuri ale noastre precum şi gândirii, este de asemenea şi cu Dumnezeu. Deasupra lui Kether, Dumnezeu este peste puterea facultăţilor noastre, dar plecând de la
Kether, abordăm noţiuni accesibile înţelegerii noastre.
Kether, prima sefiră, reprezintă începutul întregii manifestări, iar manifestarea subînţelege diviziunea, polarizarea, adică apariţia unui principiu masculin şi un principiu feminin, necesare pentru a crea.

Exemplul seminţei ne va face să înţelegem mai bine această idee. Cât timp sămânţa nu se “manifestă”, nu putem şti ceva despre ea. În ea, viaţa este îngheţată. Dar dacă o puneţi în pământ, ea se va diviza şi un germen va apărea, care va deveni o tijă şi va începe să crească: atunci veţi începe să o cunoaşteţi. Dumnezeu a lăsat peste tot în natură urme care ne pot instrui. Dacă Dumnezeu, Absolutul, care conţine totul, nu s-ar fi polarizat pentru a se manifesta, noi nu am fi existat şi nu am fi putut cunoaşte nimic, în acelaşi fel cum nu putem şti nimic despre o sămânţă atâta timp cât ea nu germinează, cât timp ea nu se polarizează.

Tocmai această imagine a seminţei a utilizat-o Iisus în Evanghelii: “Împărăţia lui Dumnezeu este asemănătoare unei seminţe de muştar pe care un om a luat-o şi a semănat-o în câmpul său. E cea mai mică dintre toate seminţele; dar când creşte, devine un arbore aşa de mare încât păsările cerului vin să locuiască în ramurile sale.” Împărăţia lui Dumnezeu, e universul, iar Arborele sefirotic sau Arborele Vieţii e o reprezentare simbolică dintre cele mai profunde a acesteia.
Priviţi: semănătorul a pus sămânţa în pământ, e prima sefiră Kether. Cât timp sămânţa nu e plantată procesul vieţii nu poate începe.

Fiind în pământ, sămânţa se divizează, ea se polarizează, aceasta e Hohmah, Înţelepciunea, binarul, opoziţia pozitiv şi negativ, opoziţia sus şi jos. Forţele conţinute în Coroană încep să se divizeze, încep să se opună unele altora. Iată de ce toţi cei care nu înţeleg dualitatea, contrariile, binele şi răul, nu pot înţelege înţelepciunea.
Dar în realitate aceste forţe nu sunt complet divizate, ele rămân legate prin Coroană care le spune:“Sunteţi masculin şi feminin, pozitiv şi negativ, deci uniţi-vă şi lucraţi în lume.” Ele se unesc şi aceasta e Binah, Inteligenţa, care le armonizează. Cum a ordonat Coroana, Binah reconciliază contrariile şi germenele apare.
Kether, Hohmahşi Binah sunt rădăcinile înfipte în solul lumii din înalt. Veţi spune: “Dar rădăcinile unei plante sunt înfipte jos, în sol!” Da, pentru o plantă, rădăcina reprezintă capul. Dar adevăratul cap este în înalt. Omul e de asemenea un arbore ale cărui rădăcini sunt plantate în înalt, în Cer. Ca şi cele trei sefire Kether, Hohmahşi Binah, adevăratul nostru cap este afundat în solul lumii divine.
Acum, pentru ca planta să apară deasupra solului, trebuie să intervină cea de-a patra sefiră, Hessed: Mila. Hessed rerezintă trunchiul arborelui, această forţă care încearcă să reziste orice s-ar întâmpla.
Cea de-a cincea sefiră Gebourah: Forţa, corespunde ramurilor care încep să se se întindă în toate părţile. Când un om, o societate, un popor, devin puternici ei reuşesc să se răspândească peste tot.
Cea de-a şasea sefiră,Tiphereth: Frumuseţea, sunt frunzele care nu numai că dau un aspect arborelui dar îi permit să respire şi să se hrănească cu lumină.
După frunze, apar mugurii (bobocii): e cea de-a şaptea sefiră,Nestah: Victoria. Dacă a ajuns până la stadiul mugurilor, aceasta înseamnă că arborele a fost capabil să învingă toate dificultăţile, şi va da fructe.

Acum se face o mare lucrare în muguri care vor da naştere florilor. E cea de-a opta sefiră,Hod: Gloria, preamărirea. Arborele se acoperă cu flori, el oferă parfumuri, ca nişte esenţe, pentru a celebra gloria Eternului.
În fine, în floare se formează fructul pe care soarele îl coace şi îi dă culoare. E formarea copilului,cea de-a noua sefiră,Iesod: Baza, iar fructul va fi punctul de plecare a unei alte vieţi, a unui nou arbore.

Şi pentru că fructul produs de sămânţă conţine el însuşi seminţe, el esteMalhouth, cea de-a zecea sefiră. De la 1 cât era, sămânţa a devenit 10, adică simbolic, multitudinea. Fiecare grăunţă sau sămânţă produsă de fruct reprezintăMalhouth, Împărăţia lui Dumnezeu. Cum să recunoaştem că e chiar Împărăţia lui Dumnezeu? Plantaţi grăunţa şi toate celelalte atribute vor apărea. Deci,Malhouth şi Kether se reîntâlnesc, începutul şi sfârşitul lucrurilor e identic. Iată de ce Iisus spunea că Împărăţia lui Dumnezeu(Malhouth) poate fi comparată cu o sămânţă de muştar.

Acum, poate vă gândiţi: “Toate acestea sunt foarte bune, dar cum putem să le aplicăm în viaţa noastră interioară?” Puteţi face multe lucruri. Sămânţa de muştar poate fi interpretată ca un gând sau un sentiment. Ce este un gând, un sentiment? Un grăunte, în aparenţă minuscul. Atunci, plantaţi-l, şi dacă e pur, dezinteresat, intens, şi dacă îi creaţi condiţii bune, el va fi punctul de plecare pentru edificarea Împărăţiei lui Dumnezeu. “Păsările cerului vor veni să se adăpostească în ramurile lui”, spunea Iisus. Păsările, aceştia sunt îngerii: ei vin să-l viziteze pe omul care a îmbrăţişat viaţa spirituală, ei găsesc un adăpost în el, ei se instalează definitiv şi îl umplu de lumina şi de graţia lor.

E spus că Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa. Ce înseamnă aceasta? O veţi înţelege atunci când veţi fi meditat mult timp asupra imaginii seminţei şi al arborelui. Toată problema asemănării este conţinută în sămânţa arborelui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu