joi, 31 martie 2011

Esti sarac? Esti singur? Esti bolnav? Esti disperat ? Nick Vujicic in Romana.





vineri, 18 martie 2011

Sutrele Lui Buddha


Asa cum mestesugarul ciopleste atent
Si face ca sageata sa fie dreapta,
La fel si inteleptul
Isi directioneaza gandurile nestatornice.
Asa cum un peste scos din apa
Se zbate pe uscat,
La fel si gandurile se agita si tremura
Cand sunt lipsite de dorinte.
Ele tremura si se zbat,
Hoinaresc in voie.
Este bines a le stapanesti,
Pentru ca aceasta iti adduce fericire.
Dar cat de subtile sunt,
Si cat de evasive!
Sarcina inteleptului este sa le linisteasca
Si controlandu se sa dobandeasca fericirea.
Prin atentie si stapanire
Inteleptul isi supune gandurile
El le opreste peregrinarea.
Asezat in vidul inimii
El gaseste libertatea.

joi, 3 martie 2011

A instrui mai întâi pe părinţi - OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV


Este posibil ca unii dintre voi să se întrebe de ce în calitatea mea de pedagog nu tratez decât foarte rar educatia copiilor.Toţi pedagogii se ocupă de copii, iar eu nu fac excepţie. De ce? Pentru că eu gândesc că trebuie început prin instruirea părinţilor.

Eu nu cred în nici o teorie pedagogică, eu cred doar în modul de a trăi al părinţilor, înainte şi după naşterea copiilor.

Iată de ce eu nu am vrut niciodată să vorbesc prea mult asupra educaţiei copiilor. Dacă părinţii nu fac nimic pentru a se educa pe ei înşişi, cum vor face ei pentru a-şi educa copiii? Se vorbeşte părinţilor de educaţia copiilor ca şi cum ei ar fi întradevăr pregătiţi pentru aceasta; din momentul în care au copii, se consideră că sunt pregătiţi. Nu, deseori ei nu sunt şi ei sunt cei care mai întâi, trebuie instruiţi şi învăţaţi cum să se conducă pentru a-i influenţa benefic pe copii lor.

Ei da, dar nu se cunoaşte programul meu, sunt criticat: „Pedagog? Pff! Dar nu este un pedagog, el nu vorbeşte niciodată despre educaţia copiilor”. Înseamnă că nu s-a înţeles încă punctul meu de vedere.
Atât timp cât părinţii nu sunt pregătiţi li se pot da cele mai bune explicaţii pedagogice, aceasta nu va servi la nimic şi chiar vrând să aplice noţiuni pe care nu le-au înţeles, ei vor face mult rău copiilor lor.

Câţi oameni care vor să aibe copii se preocupă de a şti dacă ei îndeplinesc într-adevăr condiţiile pentru aceasta: dacă au o sănătate bună şi mijloacele ma teriale pentru a-i creşte şi mai ales dacă posedă calităţile necesare astfel încât să fie pentru aceşti copii un exemplu, o securitate, un ajutor în toate circumstanţele vieţii.
Ei aduc pe lume copii şi aceşti copii vor creşte singuri, lăsaţi de capul lor, ei se vor descurca cum vor putea şi într-o zi vor avea ei înşişi copii, dar în condiţii tot atât de deplorabile ca şi părinţii lor.

Sunt totdeauna mirat să văd atâţia tineri băieţi şi fete care doresc să se însoare fără a se gândi să se pregătească pentru viitorul lor rol de tată şi de mamă. Când întâlnim anumite tinere femei însărcinate, într-adevăr ne întrebăm: un copil care poartă alt copil! Se vede pe faţa lor , un copil. Atunci ce rezultate aşteptaţi? Este preferabil să nu aveţi copii atâta timp cât nu sunteţi pregătiţi, vă asigur, o veţi plăti foarte scump.
Veţi spune: „A ne pregăti. Dar cum să ne pregătim?” A se pregăti înseamnă a avea gânduri, sentimente, o atitudine care vor atrage în familie fiinţe excepţionale.
Da ştiinţa inţiatică ne învaţă că nu întâmplător un copil sau altul se naşte într-o familie: conştient sau inconştient (şi cel mai adesea inconştient) sunt părinţii cei care l-au atras.
De aceea părinţii trebuie să cheme în mod conştient genii, divinităţi. Pentru că ei pot să-şi aleagă copiii lor: Iată ceea ce majoritatea nu cunosc.
Trebuie deci totul revăzut încă de la început, iar începutul înseamnă concepţia copiilor. Părinţii nu se gândesc că trebuie să se pregătească luni, ani de zile înainte, ca pentru un act sacru. Foarte des, într-o seară de chefuri, după ce au mâncat prea mult şi au băut prea mult alcool, ei concep un copil! Iată momentul pe care ei îl aleg, dacă încă se poate spune că l-au „ales”! Ei putea decide să aştepte un moment de pace, de luciditate, un moment în care domnea între ei o mare armonie. Dar nu, ei aşteaptă să fie excitaţi de alcool şi să nu mai ştie unde se află. În această stare magnifică ei concep un copil! Dar voi ce credeţi, ce fel de elemente introduc ei în acel copil? Un copil care vine pe lume, încărcat cu asemenea elemente, nu poate fi decât prima victimă a propriilor săi părinţi. Atunci, pe cine trebuie oare să educăm? Eu vă spun că nu pe copii, ci pe părinţi.
Dacă acasă părinţii nu încetează să dea copiilor spectacolul disputelor, al minciunilor şi al nesincerităţii lor, cum pot ei să-şi imagineze că-i vor educa?
S-a remarcat ca un bebeluş se poate îmbolnăvi şi poate manifesta tulburări nervoase ca urmare a disputelor între părinţii săi.
Chiar dacă el nu a asistat, aceste certuri creează în jurul lui o atmosferă de dizarmonie pe care o resimte, deoarece este încă foarte legat de părinţii săi. Bebeluşul nu este conştient, dar în schimb este foarte receptiv, corpul sau eteric este cel care primeşte şocurile.

Părinţii trebuie să ia cunoştinţă de responsabilităţile lor. Ei nu au dreptul să invite spirite să se încarneze dacă ei sunt incapabili de a se ridica la înălţimea sarcinii lor. Văd unii dintre ei conducându-se într-un mod de-a dreptul de necrezut, încît nu mă pot împiedica să-i întreb: „Dar în fine, oare voi îi iubiţi pe copiii voştri?” Ei sunt indignaţi: „ cum ? Dacă noi ne iubim copii? Dar evident, noi îi iubim!”. Ei bine eu nu o cred, deoarece dacă i-aţi fi iubit, v-aţi fi schimbat atitudinea, aţi fi început să vă corectaţi în voi anumite slăbiciuni care se reflectă foarte negativ asupra lor. Voi nu faceţi nici un efort. Asta este iubirea voastră?

Eu ştiu că viitorul Fraternităţii se află în copii, dar eu mă ocup de părinţi: Eu vreau să-i fac să înţeleagă că nu trebuie să aducă copii pe lume doar pentru
a da curs unui instinct atavic de procreere.
Acest instinct există, binenţeles , dar el trebuie să fie perceput (înţeles) într-o manieră mai spirituală: la acest act trebuie să se participe cu gîndirea, sufletul spiritual, pentru ca acel copil să fie legat la o lume superioară.

În majoritatea cazurilor, oameni se mulţumesc cu bestialitatea: ei mănâncă, beau şi procrează ca animalele, nu există nimic spiritual în actele lor. Iubirea aceasta nu are nici o importanţă, plăcerea este cea care contează, iar această plăcere de câteva minute o vor plăti după aceea pe timpul unei vieţi întregi şi îi vor face să plătească şi pe copiii lor.

Voi vreţi ca eu să mă ocup de copii? Ei nu, de voi mă voi ocupa întâi şi ocupându-mă de voi, în mod indirect mă voi ocupa de copii pe care îi aveţi şi de cei pe care îi veţi avea.

miercuri, 2 martie 2011

Conspiratia Tacerii - Vrăji şi Victime ; Radiaţiile (Un Pericol Invizibil)

Obstacolele mentale în calea meditaţiei - Marc de Smedt


Mânia: care vine din ataşamentul sau din dorinţa, frustrare, din meschi- năria deranjata, din râvnire, din teamă, din gelozie; atunci nu mai eşti stăpân pe tine, ci devii pradă mâniei. Resentimentele, ura, furia, iritarea sunt alte forme ale ei şi dovedesc slăbiciune interioară. Maeştrii hinduşi spun că acela care a reuşit să-şi stăpânească mânia a parcurs jumătate din drumul către eliberare. Nu e vorba să cădem îmr-o blândeţe suavă, ci să ştim să rămânem, în toate împrejurările, stăpâni pe noi, detaşaţi si indulgenţi şi să nu ne risipim energia si timpul. Aceasta nu exclude luciditatea şi severitatea,dacă sunt necesare.
Defăimarea: care dovedeşte un spirit si o inimă obtuze si face multe victime, răspândind o otravă corupătoare, ce-1 tulbură pe celălalt. Duplici- tatea, viclenia, subterfugiul, perversitatea, gelozia, ignoranţa alcătuiesc tristul cortegiu al clevetirii. Pentru ce îl criticăm ori îl calomniem pe cineva care nu este de faţă, dacă nu din laşitate şi, să spunem cuvântul, din răutate?
Pesimismul: niciodată să nu te laşi pradă mohorelii, gândurilor negre, depresiunilor care fac să revină la suprafaţa mentalului vechile amintiri sub-conştiente. Asta nu slujeşte la nimic. Să reacţionezi, să practici exerciţii fizice, sa te scuturi, să ieşi, să schimbi aerul,să te străduieşti, să vezi latura pozitiva a vieţii. Aspectul negativ există în toate; trebuie să lupţi împotriva lui.
Indoiala: există sau nu Dumnezeu? Sunt oare bun sau rău? Nimic nu progresează în viaţă etc. Hotărârea în fiecare gest cotidian, în fiecare acţiune este esenţială. Ceea ce nu exclude, ba dimpotrivă, reflecţia, care nu înseamnă indoială, ci cântărirea elementelor, îndoiala creează neliniştea mentală ce blochează orice progres, în indiferent care domeniu.
Gândurile rele: în timpul meditaţiilor apar toate fantasmele noastre impure. Ce vrea să zică „impur"? Ceea ce se leagă de egoism, de distrugere şi totodată de situaţii care nu există şi care am dori să existe. Să ni le imaginăm este inutil şi nu rezolvă nimic. Meditaţia sporeşte prezenţa acestui aspect al spiritului nostru care este vagabond, agitat, obsedat de sex, lacom de onoruri, de consideraţie, de bani, de o viaţă la care nu poţi ajunge niciodată în realitate şi care ar trebui să-ţi aducă mulţumirea ideală, lâna de aur. Iluzii...
Visurile: să te ataşezi de visurile cu ochii deschişi si de visele nocturne este de asemenea inutil; înţelege că nu sunt decât imagini, purtătoare de semnificaţie dar efemere, într-o oglindă goală. Teama — teamă faţă de ce? Faţă de tine în primul rând. Eul îşi creează obiectele propriei frici, apoi cade in angoasa si timiditatea anihilante. La ce slujeşte să-ţi fie teamă? La nimic. Asta nu va schimba o iotă în desfăşurarea evenimentelor. Adeptul meditaţiei trebuie să fie, ca toţi înţelepţii, un vindecător al devenirii fiinţei, dezvoltând Curajul şi viziunea clară asupra situaţiilor. O respiraţie bună este de ajuns pentru a face să dispară teama aceasta, acest blocaj. Pentru a ne convinge, e suficient să încercăm mai multe respiraţii adânci îndată ce apare angoasa.
Forţa vechilor impregnări: Swami Sivananda spune: „Când aspirantul îşi impune o severă disciplină spirituală, când face o intensă sadha, în vederea eliminării vechilor Impresii subconştiente (samskare), acestea se străduiesc să supravieţuiască şi atacă de două ori mai puternic. Ele capătă formă şi se rostogolesc peste dânsul ca nişte blocuri de piatră. Vechile samskâre de ură, inamiciţie, gelozie, sentimentele de ruşine, de lipsă a respectului omenesc, a cinstei, de frică etc. îl afectează în forme grave; ele se actualizează imediat ce li se prezintă ocazia. Aspirantul să nu se descurajeze- cu timpul, îşi vor pierde puterea şi în cele din urmă vor muri."
Natura inferioarei: sau ataşamentul faţă de Ego. Vrei să te schimbi, să evoluezi sau oare să întăreşti ceea ce W. Reich numea „armura caractenală . Amintirea: ziua de ieri a fost ieri. O experienţă printre multe altele. Asta tot în timpul meditaţiei, amintirile alcătuiesc impresii mentale parazite.
Iluzia: să crezi că eşti una sau alta... Să ai impresia că deţii adevărul, singurul valabil. Să nu vezi decât aspectele lucrurilor, decât evenimentele. Să fi legat de „al meu", de „mie". Totul e hărăzit să treacă, să dispară. Să iubeşti da, dar pentru altul, nu pentru tine însuţi.
Alte obstacole: lenea, indolenţa, boala (care aproape întotdeauna este o reacţie psihosomatică) ,inerţia ,instabilitatea ,lipsa stăpânirii simţunlor,reaua-voinţă, descurajarea , intoleranţa , prejudecăţile , dispreţul faţă de ceea ce nu vine de la tine.
Swami Sivananda adaugă şi că:
ambiţia si dorinţa;
orgoliul moral şi intelectual;
numele şi reputaţia;
viziunile;
dorinţa de a realiza puteri supranormale;
 ipocrizia religioasă;
mentalul în stare de aţipeală sau exaltare fac parte dintre cele mai mari obstacole pe calea meditaţiei corecte.