sâmbătă, 24 septembrie 2011

TEAMA - OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV


În anumite circumstante instinctul este un bun povatuitor, în altele însa nu. În vremurile când omul se afla înca într-un stadiu foarte primitiv, foarte aproape de conditia de animal, instinctul era cel mai bun sfetnic al sau; dar de când, gratie dezvoltarii creierului sau, a atins un nivel superior, el a început sa capete si alti ghizi: ratiunea si inteligenta, care sunt acum sfatuitorii pe care trebuie sa îi asculte. Ceea ce în trecut era acceptabil sau chiar bun, în prezent nu mai este admisibil. Sa luam de exemplu teama. Pentru animale, frica este un ghid foarte bun: ea le salveaza, prin ea ele învata. Dar omului nu-i mai este permis sa se teama. De aceea rolul Initierii a fost dintotdeauna acela de a învata omul sa învinga frica. Încercarile îngrozitoare la care erau supusi discipolii în Sanctuarele antice nu aveau adesea alt scop decât acela de a-i obliga sa-si învinga aceasta frica mostenita de la regnul animal.

Nu s-a gasit un alt remediu mai bun împotriva fricii decât dragostea: daca iubiti nu va mai este frica. Stiinta este si ea eficienta dar nu în asa masura cu dragostea, pentru ca dragostea, ca si frica, apartine tot de domeniul instinctelor si este mai usor sa stapânesti un instinct cu un alt instinct decât prin stiinta sau ratiune. Câteodata se poate întâmpla ca ratiunea sa atenueze frica dar rezultatul nu este de lunga durata si nici prea sigur. În timp ce, daca atingeti inima cuiva, el se va arunca în foc pentru voi. Daca o femeie va vedea un necunoscut în pericol, poate ca va ezita sa înfrunte riscurile pe care le poate întâmpina salvându-l, dar daca în pericol este propriul ei copil, ea se va repezi sa-l salveze fara a mai sta pe gânduri. La fel, o fata tematoare nu va traversa niciodata noaptea un cimitir, dar daca trebuie sa o faca pentru a-si întâlni iubitul, o va face fara nici un fel de ezitare. Dragostea este aceea care îi da curaj.

În alte cazuri, cunoasterea poate fi într-adevar o arma contra fricii. V-ati ratacit într-o padure si nu cunoasteti drumul; e normal sa va fie frica; dar daca stiti cum sa va orientati, daca aveti o lampa, mergeti fara sa va temeti. Întotdeauna ne este teama de ceea ce nu cunoastem, de ceea ce nu stim cum sa folosim: ca si animalele carora le este teama de foc, sau primitivii care tremurau în fata fortelor naturii, nestiind ce sunt ele. Acum ca oamenii au ajuns sa îmblânzeasca aceste forte, ei lucreaza în centrale electrice sau nucleare actionând linistiti un buton sau altul, deschizând un robinet, fara a se teme, caci stiu ce si cum sa manipuleze. Dar cineva care nu este în tema, bineînteles ca se va teme sa faca orice manevra.

Omul cultivat, omul civilizat nu se mai teme deci de fortele naturii... dar în schimb se teme de nevasta, de vecini, de sefi, de boala, de saracie, de moarte si mai ales de ceea ce spun ceilalti despre el. Poate ca el nu se teme nici de Dumnezeu si nici de Diavol, dar tremura de frica opiniei publice, si este în stare sa sacrifice totul pentru ea. Exista multe fatete ale fricii pe care omul civilizat nu a fost înca în stare sa le învinga, caci frica este un instinct înradacinat adânc în sufletul omenesc; el trebuie sa duca o lupta îndelungata pentru a o învinge. Frica îmbraca forme diferite; o gonim într-o parte, ea apare în alta...



Nastratin Hodja, care nu era prost deloc, remarcase ca, desi nu voiau sa o recunoasca, tuturor le era frica de câte ceva si într-o buna zi, pe când ramasese fara nici o letcaie, se hotarî sa se îmbogateasca facându-i pe oameni sa recunoasca ca se tem. Se duse deci la Sultan si îi spuse: “Fie ca binecuvântarile lui Allah sa coboare asupra ta! Am venit sa-ti cer o favoare: da-mi voie sa cer câte un banut fiecarui supus din regatul tau care poarta în el o frica. - A, asta este un lucru marunt si ti-l acord”. Trecu o vreme si Nastratin Hodja reveni cu trei camile încarcate cu monezile pe care le adunase, caci într-un fel sau altul, toti pe care îi întâlnise, dovedisera prin vorbele sau comportamentul lor ca se temeau de câte ceva sau de câte cineva. El se înfatisa înaintea sultanului spunând: “Toti supusii tai au fost nevoiti sa-mi dea câte un banut, n-a existat nici unul care sa nu fi fost obligat sa-si marturiseasca cel putin o frica... asa ca acum am venit la si la tine ca sa-mi dai un banut. - Oh, de la mine va trebui sa pleci cu buzele umflate caci eu nu ma tem de nimic.” Dar, cum era foarte generos, îl invita pe Nastratin Hodja sa ramâna la masa si sa manânce si sa bea împreuna cu el si cu câtiva curteni. Deodata, cam pe la mijlocul ospatului, Nastratin Hodja, care era asezat lânga Sultan, îi spuse cu voce tare: “Maiestate, în drumurile mele am întâlnit o femeie fermecatoare. Pentru a-ti multumi ca mi-ai permis sa ma îmbogatesc, as vrea sa ti-o ofer caci este într-adevar demna de haremul tau. Daca vrei, plec chiar acum sa o caut si sa ti-o aduc. - Ssst! Nu vorbi asa tare! spuse Sultanul, o sa auda favorita mea. - Aha, vezi deci chiar si tu te temi! Atunci, haide, da-mi si tu un banut!”



Ma veti întreba: “Dar este într-adevar chiar atât de important sa nu te temi? Putem trai totusi chiar si cu frica!” Da, este drept, dar ia sa vedem: întâlniti pe drum un câine... Daca o luati la fuga pentru ca va temeti de el, câinele, care simte teama, va începe sa latre si sa va urmareasca, iar alti câini vazându-l, se vor alatura si ei urmarindu-va si latrându-va... si iata cum, pentru ca v-ati temut aveti acum o întreaga haita pe urmele voastre. Daca în loc sa va fi temut si sa fi fugit v-ati fi întors catre câine ordonându-i sa taca, el v-ar fi lasat în pace.

De altfel, în general, când va pomeniti în fata unui pericol, înainte de a actiona, trebuie sa ramâneti câtva timp nemiscati. Nu vorbiti, nu miscati, strângeti puternic pumnul drept respirând profund, conectându-va la Dumnezeu si astfel veti putea sa va dominati celulele. Apoi veti face ceea ce este necesar pentru a va salva, dar mai întâi nu miscati. Daca faceti o singura miscare, este ca si cum ati arunca în aer un baraj: apa dezlantuita se va revarsa si nu veti mai fi capabili sa restabiliti situatia. Asa s-a întâmplat atunci când au fost vazuti oameni sarind pe fereastra sau aruncându-se în foc.

În fata pericolului, trebuie sa ramâneti imobili si sa va conectati la Providenta; atunci veti simti pacea instalându-se în voi, prima conditie pentru ca sa se trezeasca fortele benefice; le veti simti, le veti vedea puterea, caci ele sunt mereu prezente în voi, dar trebuie sa le creati conditiile de a se manifesta.

Aceasta lege este valabila atât pentru lumea interioara cât si pentru cea exterioara. Când va simtiti amenintati în interiorul vostru “nu o luati la fuga”, altfel si acolo inamicul va va urmari si cu cât veti alerga mai mult, cu atât veti fi mai mult hartuiti si muscati. Faceti ca si în cazul câinelui: întoarceti capul, priviti-i putin în ochi pe toti acei monstri care va înspaimânta si ei o vor lua la fuga. Iata ceea ce voi nu stiti sa faceti si în loc sa tineti piept pericolului, alergati la farmacie sau la psihiatrie. Ei bine, este calea cea mai sigura pentru a deveni victima, caci ceea ce mai trebuie sa stiti este ca atunci când va temeti de ceva, creati conditiile pentru ca acel ceva sa se produca. Deci, daca vreti, într-adevar ca un rau sa nu se produca, începeti prin a nu va teme de el. De cum va vor simti puternic, veti fi lasat în pace.

Sa luam exemplul unui barbat care se teme sa întâlneasca femei dezbracate de teama de a fi tentat si de a-si pierde controlul... (stiu ca acum, aceasta temere este din ce în ce mai rar întâlnita, caci acum tentatiile sunt mai curând cele cautate, dar sa luam totusi acest exemplu) ei bine, teama va fi aceea care va crea conditiile pentru caderea lui. Si de fapt, ce este rau în a vedea o femeie dezbracata? Nu este nici un rau, rau este a fi slab si a ceda. Pur si simplu nu trebuie sa fim slabi. Nu trebuie sa esuam si apoi sa ne justificam spunând: “A fost mai tare decât mine”. Cel ce spune ca ceva a fost mai tare decât el, si-a semnat singur sentinta. Nimic nu trebuie sa fie mai puternic decât voi.

Câti oameni nu se refugiaza în dosul acestei fraze:” A fost mai tare decât mine!” si tuturor li se pare normal, bineînteles, pentru ca toti sunt slabi si se înteleg unii pe altii. Dar un Initiat va spune:” Iata un om lipsit de vointa si de cunoastere, care va întâlni mereu ceva mai tare decât el: fie furie, senzualitate, gelozie, dorinta de razbunare, va exista întotdeauna ceva care îl va pune la pamânt.” Si atunci, când va veni, în fine, acel moment în care el va fi stapân pe situatie? Daca nu începem înca din aceasta încarnare sa facem eforturi pentru a învinge unele din slabiciunile noastre, în urmatoarea, ne vom afla în acelasi stadiu.

Oamenii sunt la discretia temerilor lor fara sa stie ca ele sunt rezultatul unei lipse de cunoastere, a unei lipse de lumina. Dovada: când patrundem într-un loc întunecos, nu ne simtim în largul nostru pâna în momentul în care reusim sa facem lumina. Vedeti, deci, ce concluzii formidabile putem trage de aici pentru viata spirituala! Întunericul este ignoranta si ne este frica pentru ca simtim ce pericole prezinta ea.

Daca aprofundam aceasta problema, vom constata ca însasi morala care le-a fost data oamenilor are la baza frica: frica de a-i vedea cedând slabiciunilor lor. Pentru cei puternici, care au capacitatea de a se stapâni, totul este bun si lor totul le este permis. Dar cu cei slabi trebuie luate întotdeauna masuri de prevedere: trebuie sa li se interzica chiar si Cerul, caci Cerul îi va înnebuni. Gânditi-va: când sunteti slabi, totul devine periculos: dragostea, frumusetea, puritatea, lumina, bucuria... Si chiar si a trai este periculos. Si atunci ce mai ramâne? Nimic. Câte reguli nu au fost inventate din cauza slabiciunilor omenesti! Dar în ziua în care omul va deveni mai puternic, ceea ce îi este acum interzis, îi va fi atunci recomandat. Când anumite reguli morale nu-si vor mai avea ratiunea de a fi, ele vor fi suprimate. Când omul nu va mai fura sau nu va mai fi adulter, care va mai fi ratiunea acestui fel de porunci?... Si eu va voi spune chiar ca institutia casatoriei a fost inventata doar atunci când dragostea a început sa dispara. Pentru ca oamenii nu au mai stiut ce însemneaza adevarata dragoste, a fost necesar ca ei sa fie legati printr-un contract. Altfel, adevarata casatorie este însasi dragostea. Natura nu recunoaste decât aceasta casatorie. În fata societatii, daca nu ati fost la primarie sau la biserica, nu sunteti casatoriti, dar natura nu recunoaste aceasta casatorie, ea nu recunoaste decât dragostea. Si aceasta este atât de adevarat! Casatoria a fost instituita, dar reuseste ea oare sa împiedice oamenii de a se desparti? Nu, singura care îi poate tine împreuna este dragostea.

V-am spus ca dragostea constituie cea mai buna arma împotriva fricii si v-am dat si exemple. Dar, în realitate, singura Dragostea îndreptata catre Creator, daruita Celui care conduce totul, care distribuie totul, care detine toate bogatiile, care este Cel mai frumos, Cel mai puternic, poate sa va dea într-adevar sentimentul ca sunteti la adapost. Si când va simtiti la adapost, într-adevar nu va mai este frica: iata o importanta lege psihologica. Dar psihologii prefera sa se ocupe de toate dezechilibrele si aberatiile mai curând decât de sentimentele care permit omului sa iasa învingator în toate situatiile vietii. Priviti-i pe cei care au acceptat martiriul pentru credinta, pentru o idee: de unde venea forta lor?... Atunci voi de ce sa ramâneti toata viata în situatia de a tremura în fata unor lucruri minore?

Priviti un om cu bani: priviti-l cum merge, cum da ordine, cum încearca sa se impuna... Dar ia sa-i luati banii si vedeti ce se întâmpla cu el: este prabusit, se sinucide pentru ca nu se mai simte aparat de nimic. Deci puterea lui sta în bani, el însusi nu era nici tare, nici puternic.

Se spune în Evanghelii ca cei ce se tem nu vor intra în Împaratia lui Dumnezeu - aceasta dovedeste cât este de important pentru un discipol sa-si învinga teama. El poate avea alte virtuti, dar daca este temator, toate celelalte virtuti nu-i sunt suficiente pentru a-i permite sa intre în Împaratia Domnului. Aceasta va mira? Nu, nu trebuie sa va mire. De câte ori nu s-a observat ca frica se opune manifestarii celorlalte calitati! Luati, de exemplu, frica de singuratate, de saracie, de dezonoare, de boala, de moarte care îi face pe unii oameni lasi, necinstiti, cruzi, egoisti! Câte crime nu se comit de catre oameni care se tem sa nu piarda un lucru la care tin foarte mult si de care se agata! În Antichitate, cel ce voia sa fie considerat Initiat trebuia sa înfrunte încercari în care sa dovedeasca ca-si învinsese frica. Si noi, la rândul nostru, trebuie sa învingem frica, stiind ca în dosul încercarilor la care suntem supusi, a pericolelor care ne ameninta, sta ascuns Dumnezeu. Da, Dumnezeu este Cel ce sta ascuns în spatele încercarilor noastre, pentru a ne instrui. De aceea, pentru a ne elibera de frica, trebuie sa învatam sa ne uitam complet pe noi însine pentru a ne refugia în constiinta legaturii noastre cu Dumnezeu.

Daca este scris ca trebuie sa dispareti, unde vreti sa va mai ascundeti? S-a încercat scoaterea unor oameni în afara oricarui pericol, ducându-i foarte departe, în locuri unde domnea linistea, dar în momentul în care au ajuns la refugiu, moartea i-a surprins într-un alt fel. În loc sa ne temem, trebuie sa ne spunem ca suntem în mâinile Domnului si ca tot ceea ce se va întâmpla este hotarât de El. Daca El considera ca noi suntem de folos aici, ne va salva, daca nu, va decide sa plecam. Este inutil sa pretindem ca noi ne putem pastra viata, ea nu ne apartine, ea apartine Domnului. Frica este consecinta acestei necunoasteri. De aceea, pentru a învinge frica, trebuie sa ne consacram viata Domnului, pentru ca El sa dispuna de ea dupa cum va crede de cuviinta. Singura temere pe care avem voie sa o avem si este chiar necesara este aceea de a nu încalca legile divine. Cel ce nu se teme de aceasta este pierdut, si toate pericolele îl pândesc. Teama de a nu încalca legile divine este un sentiment salvator, care trebuie sa fie mereu prezent în sufletele noastre.

Deci, de acum înainte, ori de câte ori va veti afla în fata unor greutati, în loc sa va temeti si sa o luati la fuga, încercati sa le tineti piept, altfel dusmanii nu va vor lasa. Pentru a învinge dusmanii din planurile astral si mental, trebuie sa fiti curajosi, adica sa aveti dragostea si lumina, caci lumina (cunoasterea) si caldura (dragostea) produc forta care va va permite sa îi învingeti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu