Reprezentarea tradiţională a magului – pe care o găsim de altfel mai des în povestiri iniţiatice – este aceea a unui bătrân maiestuos ţinând în mână un baston cu care trasează în jurul lui un cerc magic. Odată cercul trasat, el pronunţă formule pentru a convoca spirite cărora le dă misiuni determinate. Important nu este de a şti dacă această reprezentare corespunde unei realităţi concrete. Important este că simbolic, ea este perfect exactă: bagheta magică, cercul magic, formulele magice sunt realităţi ale lumii spirituale.
În descrierea creării lumii pe care Moise a făcut-o în Geneză, există un punct a cărui importanţă nu a fost bine subliniată de teologi: acela, că prima creaţie a lui Dumnezeu a fost lumina. Dumnezeu a spus: “Să fie lumină!” Odată creată lumina, Dumnezeu a făcut să apară toate celelalte creaturi. După Ştiinţa iniţiatică, pentru a crea lumea, Dumnezeu a proiectat în jurul Său un cerc de lumină prin care a stabilit şi fixat frontierele universului. Apoi, în această lumină Dumnezeu a proiectat imagini care s-au condensat, s-au materializat, devenind plante, animale, oameni. Deci, lumina a furnizat substanţa creaţiei.
Acest proces al creaţiei îl putem regăsi la marii magi. Ei sunt de asemenea înconjuraţi de un cerc de lumină: aura lor. Până acum, nu aţi înţeles prea bine rolul şi importanţa aurei. Atunci când un Iniţiat vrea să creeze, el foloseşte aceleaşi mijloace pe care Dumnezeu Însuşi le-a folosit când a creat universul: el proiectează o imagine sau pronunţă un cuvânt care trebuie să-i traverseze aura. Această aură care îl înconjoară furnizează materia pentru manifestare. Imaginea proiectată, cuvântul pronunţat se îmbracă în materia aurei. Nici o realizare spirituală nu este posibilă fără materia subtilă a aurei. Puterea magilor, a Iniţiaţilor, le vine din faptul că ştiu să impregneze cuvintele pe care le pronunţă în materia aurei lor, care este abundentă, intensă, pură. Cuvântul este ca un recipient, el produce efecte cu atât mai mari cu cât este impregnat mai mult cu un element creator: lumina.
Aţi remarcat, fără îndoială, pentru voi înşivă: în unele zile vorbiţi fără a putea produce nici un efect în sufletele celorlalţi, iar în alte dăţi, din contră, cu nişte cuvinte foarte simple produceţi mari efecte. Acest cuvânt este viu, cuvintele pe care le folosiţi au fost în prealabil scufundate în aura voastră, au prins viaţă, s-au întărit, şi astfel investite cu putere au putut penetra până la sufletul celorlalţi, facându-i să vibreze. În zilele în care aura voastră este slabă, cuvintele vă sunt nesemnificative, nu există nimic în ele; vorbiţi, dar nu obţineţi nici un rezultat.
Înţelegeţi acum originea cercului pe care magul trebuie să-l traseze în jurul său: această practică provine dintr-o cunoaştere foarte veche privind aura umană. Atunci când se spune că magul trebuie să intre în cercul pe care l-a trasat, aceasta nu semnifică numai că trebuie să deseneze în jurul lui un cerc material, ci că trebuie să creeze un cerc viu al aurei şi să se plaseze în centrul ei, adică spiritul său trebuie să fie activ, vigilent. Dacă magul se mulţumeşte să traseze în jurul lui un cerc material, fără să fi lucrat în prealabil asupra aurei sale pentru a o face pură şi luminoasă, puternică, se expune la mari riscuri; chiar dacă reuşeşte să obţină ceea ce doreşte, în momentul în care va ieşi din cercul magic, toate fiinţele care i s-au supus când era în cerc (pentru că entităţile invizibile respectă acest simbol ca şi cuvintele magice pronunţate) se pun să-l urmărească.
Aceste întâmplări neplăcute le apar tuturor magicienilor care ignoră sau neglijează legile muncii spirituale. Spiritele invizibile, care văd că aura lor nu este nici pură nici luminoasă, se răzbună pentru că au fost constrânse să se supună oamenilor care nu posedau o autoritate veritabilă. Înainte de a se avânta în realizări vaste, discipolul trebuie să-şi construiască aura ca un veritabil cerc de lumină. Acest cerc nu se trasează automat cu creta sau cu un alt mijloc, el se pregăteşte cu dragoste, puritate, abnegaţie, sacrificiu.
De ce, adesea, cei care se lansează în practici magice nu numai că nu obţin nici un rezultat, dar mai mult, atrag nenorociri? Pentru că aura lor nu este nici puternică, nici pură. Atunci când vor să-şi proiecteze gândirea, nu se produce nimic care ar îmbrăca-o, ar face-o puternică. Pentru ca gândirea să-şi ia zborul, trebuie să-i dăm aripi şi aceste aripi se găsesc în aură. Ei da, trebuie să înţelegeţi că adevărata magie nu este prestidigitaţie. Pentru a transforma existenţa noastră, pentru ca dorinţele pe care le formulăm să poată da rezultate, trebuie ca gândurile, sentimentele, cuvintele noastre să fie impregnate de materia aurei noastre. Nici o creaţie spirituală veritabilă nu este posibilă fără materia, lumina pură a aurei.
Cercul aurei este spaţiul în care putem crea; de asemenea el este şi cea mai bună protecţie. Se povesteşte despre unele persoane bolnave a căror boală nu are nici o cauză fizică: aura lor nu este într-o stare bună şi ele sunt expuse tuturor perturbaţiilor atmosferei psihice. O aură pură, luminoasă, puternică este o barieră de netrecut, ea se opune tuturor curenţilor nocivi care parcurg lumea vizibilă sau invizibilă. Înconjurat de o astfel de aură, omul este ca într-o fortăreaţă şi chiar şi atunci când în jurul lui sunt tulburări, dezordini, agitaţii, el rămâne paşnic, stabil, plin de dragoste şi de curaj: el se simte locuit de o lumină interioară. Această aură puternică poate fi creată de oricine prin rugăciune, meditaţie şi prin practicarea virtuţilor.
Dacă aveţi o aură puternică, o fortăreaţă de lumină, aceasta nu înseamnă că nu veţi fi niciodată deranjaţi sau asediaţi. Din nefericire, atât timp cât suntem pe pământ, nu suntem niciodată la adăpost faţă de asalturi şi bătălii. Dar dacă suntem bine baricadaţi cu lumină, este altfel. Chiar şi Iniţiaţii sunt obligaţi să se protejeze. Da, chiar şi cei mai tari, cei mai puternici dintre ei, trebuie să se gândească fără încetare să pună între ei şi spiritele răului care vin să-i asalteze bariere de lumină, cercuri de foc. Atunci, cum pot oamenii slabi să-şi imagineze că nu au nevoie de nici o protecţie?
A sosit momentul să înţelegeţi importanţa muncii asupra aurei. În fiecare zi, de mai multe ori pe zi, gândiţi-vă că vă înconjuraţi cu lumină, cu culori, pentru a forma o barieră de netrecut pentru influenţele negative, pentru entităţile malefice. Formaţi în jurul vostru un cerc de lumină, imaginaţi-vă că plasaţi în acest cerc o sursă luminoasă care străluceşte fără încetare şi că această lumină se răspândeşte pe voi şi în jurul vostru. Iisus spunea: “Vegheaţi şi rugaţi-vă.” A ne ruga înseamnă a trimite curenţi luminoşi în spaţiu. Dacă nu obţineţi ajutorul Cerului este pentru că nu i-aţi trimis lumină. Cerul nu vrea să se ocupe de ceva care se stinge. Vreţi să răspundă apelurilor voastre? Aprindeţi toate luminile.
Unii vor spune: “Dar nu avem timp să facem aceste exerciţii.” Când cineva îmi spune: “Nu am timp, sunt prea ocupat…” îi răspund: “Ei bine, bine, înţeleg, înţeleg. – Ce înţelegeţi? – Înţeleg că aveţi timp pentru nenorociri, pentru a vă răsuci la stânga şi la dreapta în patul vostru şi pentru a vă lamenta. Când nu ai timp pentru bine, ai timp pentru rău.” Mă priviţi şi vă gândiţi: “Cât este de crud, cât este de dur!” Nu este vorba de aşa ceva, ci aşa se petrec lucrurile în realitate: dacă nu aveţi timp pentru lumină, îl veţi avea pentru tenebre. Ei da, aşa este, este matematic, este absolut.
Pentru discipol, adevărata lucrare alchimică înseamnă să dezvolte seminţele ascunse în el însuşi, întocmai cum forţele naturii fac să crească germenii în sol, mai ales că fiecare semn zodiacal are un aspect pozitiv şi unul negativ.
Discipolul trebuie să lupte împotriva fiecărui aspect negativ, cultivând în el însuşi aspectele pozitive. Trebuie să se lupte cu Berbecul lui Marte (sălbăticie, cruzime) şi să hrănească în el dorinţa de a face sacrificiile necesare germinării.Trebuie să învingă materialismul şi senzualitatea Taurului, dobândind răbdarea, tenacitatea şi forţa acestuia.
Să lupte împotriva tendinţelor nocive ale Gemenilor, a intelectului gata să înşele, să critice, să calomnieze, dar să fie oricând gata să înfăptuiască îndemnurile iubirii şi ale înţelepciunii.
Să ţină în frâu emotivitatea, imaginaţia şi dezordinea Racului dar să devină sensibil la curenţii spirituali, să dorească să-şi făurească viaţa şi să-şi purifice toate puterile ce îi sunt date.
Să învingă mândria şi orgoliul Leului, dar să dezvolte nobleţea, măreţia şi dreptatea acestuia.
Să învingă îngustimea spirituală şi avariţia Fecioarei, dar să înveţe gustul ei pentru ordine şi metodă.
Să învingă lenea şi nehotărârea Balanţei, dar să dezvolte armonia şi frumosul acestui semn.
Să învingă gelozia şi pasiunile sexuale ale Scorpionului, dar să fie gata în orice clipă să moară pentru orice este inferior, aşa cum spunea Iisus: ,,dacă nu muriţi, nu veţi trăi”.
Să se lupte cu instinctul de revoltă şi instabilitatea Săgetătorului, dar să fie capabil să se înalţe până la Dumnezeu, să aibă o gândire solidă.
Să învingă orgoliul, duritatea şi intransigenţa Capricornului, pentru a atinge prin meditaţie şi contemplare cele mai înalte culmi ale spiritualităţii.
Să învingă individualismul şi nevoia de scandal şi revoltă a Vărsătorului pentru a se topi în imensa comunitate a fraternităţii universale, în viaţa cosmică.
Să scape de negura şi temniţele interioare ale Peştilor, dar să înveţe abnegaţia, renunţarea şi sacrificiul.
În felul acesta lucrarea discipolului constă în parcurgerea tuturor semnelor, în lupta sa interioară împotriva tuturor acelor duşmani. Când aceste lucrări vor fi încheiate, când discipolul va fi dobândit cele 12 virtuţi, el va deveni asemenea lui Hercule, un semizeu.
Trebuie să ne străduim neîncetat pentru a ne perfecţiona. Şi chiar dacă nu izbutim, măcar vom avea o justificare în faţa Cerului, care nu ne va acuza niciodată că nu am reuşit, strădania contează, şi ea depinde de noi. Când Cerul va vedea că noi facem încontinuu eforturi, se va lua, acolo sus, hotărârea să ni se dea tot ce ne rugăm, iar bucuria, lumina, frumuseţea şi libertatea se vor revărsa asupra noastră.
Darurile vor fi alese în funcţie de cel care le cere, ţinând cont de caracterul său, structura şi afinităţile sale, de lucrarea pe care a depus-o şi de ceea ce îi este necesar pentru a evolua.
Sâmbătă, 25 martie 2012 Oreste Teodorescu a lansat la Suceava cartea "La sfârşit va fi începutul". Despre carte au vorbit doamna Valentina Ştefan şi actorul Doru Bem.
Conspiratia Tacerii Psihologia Tăcerii partea 2 5
Vezi mai multe video din cultura
Conspiratia Tacerii Psihologia Tăcerii partea 3 5
Vezi mai multe video din cultura
Conspiratia Tacerii Psihologia Tăcerii partea 4 5
Vezi mai multe video din cultura
Conspiratia Tacerii Psihologia Tăcerii partea 5 5
Vezi mai multe video din cultura
Pregătiţi legătura care trebuie să ne unească de Fraternitatea Albă Universală. Contează prea puţin că această Fraternitate există în planul fizic şi că aceia care îi aparţin se reunesc des, deoarece în lumea invizibilă Fraternitatea Albă există de milenii şi de ea trebuie să fim legaţi.
Este foarte grav pentru noi să fim rupţi de Fraternitatea Albă, fiindcă nu vom mai primi curentul forţelor pure şi luminoase, iar când aceşti curenţi nu mai coboară, fiinţele inferioare încep să ne invadeze şi produc în noi tot felul de fermenţi şi mirosuri de nesuportat. Dacă ne închidem în faţa curenţilor care vin din înalt, permitem stagnarea multor materii care vin de jos şi ne otrăvesc.
Toată nefericirea noastră se datorează prezenţei fiinţelor inferioare care ne locuiesc, pentru că niciun curent nu mai coboară zilnic în noi să le alunge. Pentru a scăpa de ele, nu există alt mijloc decât să intrăm în legătură cu fiinţele lumii subtile, să ne deschidem inima, intelectul, sufletul, spiritul, pentru ca binecuvântările din înalt să coboare în noi, să ne purifice, să ne hrănească şi să ne salveze de entităţile răufăcătoare.
Când curentul care vine din înalt este foarte puternic, creaturile inferioare nu pot înainta împotriva lui, ele sunt alungate.
Dacă aceste creaturi reuşesc să se instaleze în noi, înseamnă că în realitate curentul care vine din înalt nu este suficient de puternic, ne-am arătat orgolioşi, temători, anarhici, nu am vrut să ne legăm de curenţii Fraternităţii Albe Universale numită şi Loja Albă, al cărui cap este Hristos.
Eu nu mă grăbesc să ofer Fraternităţii o existenţă materială, fiindcă înainte de a exista material, Fraternitatea trebuie să existe mai întâi în sufletele şi spiritele noastre, numai aşa se va realiza neapărat într-o bună zi în plan fizic.
O adevărată Fraternitate nu se poate forma decât prin elanul spontan al sufletelor şi spiritelor care se unesc. De aceea eu nu ţin să vă reuniţi imediat. Aştept clipa în care îmi veţi exprima voi, în mod spontan, dorinţa de a învăţa mai mult. Totul trebuie pregătit încet. Trebuie să începem prin a crea un lanţ viu. Cu cât daţi, cu atât mai mult primiţi. Reţineţi că mai presus de toate este să menţinem legătura cu marile fiinţe, pentru ca acest curent care vine din înalt să ne străbată, să ne purifice, să ne lumineze.
Teama, egoismul, orgoliul, neîncrederea, pasiunile taie acest lanţ ce ne leagă de lumea superioară şi deschid uşa în noi tuturor creaturilor malefice de care nimeni nu ne poate salva. Numai iubirea, înţelepciunea şi adevărul ne pot elibera de sufletele inferioare.
Secretul vieţii se găseşte în mulţumire, în umilinţă, în rugăciune, în legătura cu marile fiinţe. Desigur, aceasta nu interesează pe mulţi oameni, ei sunt ocupaţi cu probleme ce le consideră mai importante.
Ceea ce este nou în Învăţământul nostru nu este filosofia, fiindcă marile adevăruri ce le prezintă sunt deja cunoscute de mii de ani. Noutatea constă în metodele ce le preconizează, metode adaptate epocii noastre şi care trebuie să contribuie la dezvoltarea tuturor calităţilor divine din om.
Cel care cunoaşte cu adevărat sensul vieţii nu poate fi nefericit, exceptând necazurile altora, iar bucuria sa interioară se îndreaptă spre ei şi el ia pe umerii săi povara lor.
Adevăraţii Iniţiaţi nu suferă niciodată pentru nişte motive personale, ei suferă pentru alţii.
Cel care crede că poate cunoaşte sensul vieţii şi se simte totuşi nefericit, descurajat, deprimat, dezgustat, se înşală în realitate, el nu ştie nimic sau posedă o cunoaştere incompletă şi teoretică. Înţelegerea sensului vieţii este o senzaţie interioară intraductibilă, inexplicabilă. Oamenii rămân în exteriorul sensului vieţii numai fiindcă nu aplică marile adevăruri în existenţa lor.
Acum, când ştiţi că există această ierarhie vie a fiinţelor, legaţi-vă de ea prin gândurile, sentimentele şi faptele voastre. Legaţi-vă de lanţul viu al Fraternităţii Albe Universale şi, de la un nivel la altul, veţi ajunge într-o bună zi până în vârf.
Fie ca lumina şi pacea să vă însoţească!
