joi, 29 aprilie 2010

LEGEA ATRACTIEI


de Kate Corbin

Intrebare:
De ce par unii oamenii sa atraga orice isi doresc, in timp ce altii nu-si realizeaza niciodata visele? Care este diferenta? Ce inteleg oamenii acestia fericiti si de succes pe care ceilalti nu il inteleg?

Raspuns: Ei inteleg Legea Atractiei, legea universala care explica cum putem fi si cum putem avea orice ne-am dori. Suntem magneti gigantici. Legea Atractiei spune ca suntem cu totii magneti gigantici care atragem in vietile noastre lucrurile asupra carora ne concentram atentia. Legea Atractiei nu tine cont de chestii ca educatie, talent, statut economic sau aparenta fizica. Nu exista recompense si nici pedepse - cu toate ca poate aparea in felul acesta pentru cineva care asa crede. Ca si Legea Gravitatiei, Legea Atractiei lucreaza perfect si impartial tot timpul in toate situatiile pentru toti oamenii. Intotdeauna este dreapta. Cand eram copii castigam experienta despre gravitate in lumea aceasta aruncand jucarii si repetand acest lucru de mai multe ori. Asa e si cu Legea atractiei. Legea Atractiei a lucrat consistent in vietile noastre dar multi dintre noi nu am inteles-o pe deplin.
Totul este legat de Vibratii.

Dupa Legea Atractiei, cand avem un gand sau o dorinta, transmitem vibratiile in afara noastra, in Univers, care, in mod magnetic, ne conecteaza cu oameni si circumstante cu vibratii asemanatoare. De fapt. este posibil sa ne conectam doar cu ceea este in armonie cu vibratia noastra dominanta. De exemplu, daca noi ne simtim perfect sanatosi vom atrage vibratiile unei sanatati bune. Daca ne ingrijoram pentru alarme asupra unor boli si citim statistici care ne sperie despre un numar vast de oameni care sunt atinsi de aceste boli, noi vibram si atragem boli. In acord cu acest lucru daca ne vedem traind in abundenta financiara, suntem un magnet al prosperitatii. Daca suntem anxiosi despre faptul ca nu avem destui bani, oferta noastra vibrationala este saracia, iar Universul nu are incotro si trebuie sa ne raspunda cu ceea ce se potriveste vibrational - mai multa saracie. De fiecare data cand ne concentram cu emotie pe un gand despre ceva, fie pozitiv sau negativ, noi spunem Universului - " Mai mult din aceasta, va rog!"
Iar el actioneaza precum Duhul care a iesit din lampa lui Aladin, spunind : «Dorinta ta e lege pentru mine.». Doar suntem fiinte inzestrate cu liber arbitru, ceea ce inseamna libera si constienta alegere. Din aceasta perspectiva libertatea inseamna asumare si responsabilitate. « Fii foarte atent ce-ti doresti, fiindca s-ar putea sa se implineasca » exact in momentul cind ai uitat de dorinta ta si chiar nu ti-ai mai dori-o implinita. De aceea e nevoie sa alegi constient pentru tine, adica sa-ti asumi ceea ce ceri si sa ai grija sa-l poti duce. Din aceasta perspectiva, vorbitul spre a ne afla in treaba capata o insemnatate coplesitoare.Deoarece ceea ce se aseamana se aduna, se poate concluziona ca sanatatea atrage mai multa sanatate, prosperitatea atrage mai multa prosperitate, fericirea atrage mai multa fericire.
Formula Atractiei
. Oferta noastra vibrationala este compusa din gandurile noastre insotite de sentimente
. Universul raspunde acestei oferte prin potrivirea raspunsului vibrational
. In orice moment noi atragem catre noi esenta a ceea ce gandim si simtim
. Simtim dupa cum Gandim,Vibram dupa cum SimtimAtragem dupa cum vibram

Sentimentele noastre ne spun daca suntem in procesul de a atrage si crea ceea ce dorim sau daca suntem in cel de atractie si creatie a ceea ce nu dorim. Cand ne simtim bine - cand simtim iubire, bucurie, apreciere - vibratiile noastre sunt inalte si ne potrivim vibrational circumstantelor dorite. Cand ne simtim rau - cand ne simtim suparati, tematori, lipsiti de putere - vibratiile noastre sunt joase si ne potrivim vibrational circumstantelor pe care in mod sigur nu le dorim. In plus o vibratie joasa ne fereste sa obtinem ceea ce dorim. Cand ne directionam gandurile bazate pe ceea ce simtim, noi devenim creatori constienti ai vietilor noastre. Acesta este o formula simpla:
Daca un gand ne face sa ne simtim bine, atragem visele noastre. Daca un gand ne face sa ne simtim rau, atragem cosmarurile noastre.
Este important sa realizam ca Legea Atractiei lucreaza egal pentru atragerea viselor noastre la fel ca si pentru atragerea cosmarurilor noastre. Asa cum gandim si simtim, noi suntem cei care scriu scenariul pentru viata noastra. Cand suntem impanicati din cauza unui lucru de care s-ar putea intampla, ne scriem scenariul nefericit. Cand privim mai departe cu emotie la implinirea a ceva pe care il dorim puternic, noi planuim acest lucru si il invitam intr-o experienta fericita. Deoarece atragem in vietile noastre lucrurile asupra carora ne fixam atentia, fie ca vrem fie ca nu.
Tema noastra pentru acasa a mesajului Legii Atractiei este:
Focalizeaza-te pe ceea ce doresti – Nu pe ceea ce nu doresti!
Cand intelegem Legea Atractiei, putem sa fim cu adevarat cine vrem sa fim si sa facem ceea ce am dori. Cand intelegem Legea Atractiei, putem crea vietile noastre in mod constient, prin libera alegere. Cand intelegem Legea Atractiei, avem linie directa cu Mos Craciun, cu Zina cea Buna si cu Aladdin si lampa lui! Kate Corbin este un Indrumator de viata asistand clientii in aplicarea Legii Atractiei pentru a face ca visele lor sa devina adevarate.

miercuri, 28 aprilie 2010

Sapte vicii pe care trebuie să le transmutăm:


* ORGOLIUL SOLAR: ÎN CREDINŢĂ, ÎN UMILINŢĂ
* AVARIŢIA LUNARĂ: ÎN ALTRUISM
* DESFRÂUL VENUSIAN: ÎN CASTITATE
* MÂNIA MARŢIANĂ: ÎN IUBIRE
* LENEA MERCURIANĂ: ÎN SÂRGUINŢĂ
* LĂCOMIA SATURNIANĂ: ÎN CUMPĂTARE
* INVIDIA JUPITERIANĂ: ÎN BUCURIE PENTRU BINELE APROAPELUI

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Evanghelii Apocrife - Cartea lui Enoh (Versiunea etiopiană)

Evanghelii Apocrife - Cartea lui Enoh (Versiunea etiopiană)

Pescarusul Jonathan Livingstone de Richard Bach

O FABULĂ A ZBORULUI - PESCĂRUŞUL JONATHAN LIVINGSTON
Richard Bach
Adevăratul pescăruş JONATHAN care trăieşte în noi toţi


Pescarusul Jonathan Livingstone de Richard Bach

Ted Andrews - Cum Sa Vezi Si Sa Interpretezi Aura

Ted Andrews - Cum Sa Vezi Si Sa Interpretezi Aura

FRANZ BARDON - INITIERE IN HERMETISM sau Calea adevaratului Adept

Initiere In Hermetism

ALBORADA - WAYRAPA MUSPUYNIN

Franz Bardon - Frabato Magicianul

Bardon, Franz - Frabato Magicianul

CODUL LUI ORESTE - Istoria Secreta A Umanitatii 29.03.2008 (B1TV)

vineri, 23 aprilie 2010

FRANZ BARDON - Sufletul sau corpul astral


Prin vibratiile subtile ale elementelor, prin intermediul fluidului electric si celui magnetic si polaritatile lor, sufletul provine din principiul akasa sau cele mai fine vibratii eterice. In acelasi mod in care elementele functioneaza in corpul material tot asa vor functiona si in suflet, asa numitul corp astral. Magnetul cu patru poli, cu calitatile lui specifice, conecteaza sau amesteca sufletul cu corpul. Amestacul are loc, in analogie cu corpul, prin influenta electromagnetica a elementelor. Noi, adeptii numim acest comportament al elementelor matricea astrala a vietii sau asa numitul fluid electromagnetic al sufletului. Aceasta matrice astrala a vietii nu e identica cu ceea ce ocultistii numesc aura; despre aceasta voi vorbi mai tarziu. Matricea astrala sau fluidul electromagnetic al sufletului, este legatura dintr suflet si corp. In suflet principiul focului produce tot ceea ce este constructiv, principiul apei animeaza, aerul echilibreaza si principiul pamant da vigoare, cladeste si mentine. Corpul astral lucreaza cu aceleasi functii ca si corpul material. Sufletul a fost creat din principiul akasic iar cum functioneaza elementele la nivelul fizic vor functiona si la nivelul sufletului sau corpului astral dar avand o vibratie mai inalta. Omul a fost dotat cu 5 simturi ce corespund celor 5 elemente prin care corpul astral sau sufletul cu ajutorul simturilor fizice percepe planul fizic. Spiritul nemuritor recepteaza si lucreaza cu aceste 5 simturi prin corpul astral si cel fizic. De ce spiritul este nemuritor va fi explicat intr-un capitol ulterior. Fara activitatea spiritului in suflet, corpul astral nu ar trai si s-ar dezintegra in componentele sale. Cum spiritul nu ar putea actiona fara interventia sufletului, in corpul astral se regaseste radacina calitatilor pe care le are spiritul. In functie de nivelul de dezviltare si maturizare, spiritual are diferite vibratii ale fluidului electric sau magnetic, care se manifesta in suflet sub forma celor 4 temperamente. In functie de elementul predominant distingem urmatoarele temperamente: coleric, sanguin, melancolic si flegmatic.
Cel coleric apartine focului, cel sanguin apartine aerului, cel melancolic apartine apei, cel flegmatic apartine pamantului.Puterea si vibratia elementului corespunde in grade diferite cu puterea, vigoarea si expansiunea vibratiei respectivului fluid. Fiecare din aceste 4 elemente care dau nastere temperamentului uman, in forma activa ofera calitati pozitive, iar in forma pasiva calitati negative. As fi prea minutios daca voi dezvolta aici pe larg despre efectele elementelor, si este mai bine pentru adeptul incepator sa gaseasca in el aceste efecte prin meditatie adanca. Aceasta maniera are un motiv foarte special in cadrul initierii. Voi da doarcateva exemple:Temperamentul coleric in aspectul pozitiv: activitate, entuziasm, curaj, productivitate, hotarare, zel etc. In forma negativa calitatile sunt : gelozie, lacomie, pasiune, iritabilitate, necumpatare,tendinta spre distrugere, etc
Temperamentul sanguin in forma activa: capacitate de penetrare, harnicie, bucurie, dexteritate, bunatate, claritate, optimism, veselie, independenta, zel. In aspectul negativ: sentmentul continuu ca esti provocat, intoleranta, dispret, barfa, guraliv, auto-multumire, schimbator, viclenie.
Temperamentul melancolic in forma pozitiva: modestie, compasiune, devotiune, tandrete, seriozitate, docilitate, fervoare, iertare, intelegere, calm, etc. In forma negativa: indiferenta, depresie, apatie, timiditate, lene etc.
Temperamentul flegmatic in forma activa: respect, reputatie, rezistenta, consideratie, hotarare, fermitate, seriozitate, scrupulozitate, concentrare, sobrietate, punctualitate, responsabilitate, obiectivitate, circumspectie, siguranta de sine etc. In aspectul negativ: lipsa de scrupule, mizantropie, a intarzia, lene, stupiditate, laconic etc. In functie de elementul predominant se formeaza temperamentul, care formeaza baza caracterului uman. Intensitatea acestor calitati depinde de polaritatea fluidului electric si magnetic. Rezultatul final este o emanatie ce se mai numeste profesional aura. Prin urmare acest fel de aura nu trebuie comparat cu matricea astrala, deoarece exista diferente mari intre ele. Matricea astrala este substanta de conexiune intre corpul fizic carnal si suflet, in timp ce aura este emantia activitatii elementelor din corp, in calitati variate in functie de formele active sau pasive. Aceste emanatii in suflet produc o anumita vibratie care corespunde unei culori. Pe baza acestor culori inteleptul care vede aura (a lui sau a altora) cu ochii astrali, isi poate da seama de caracterul de baza al omului si depolaritatea vibratiilor din sufletul acestuia si chiar sa o influenteze. Voi vorbi mai detaliat despre aceste lucruri intr-un capitol viitor referitor la introspectie. Astfel temperamentul omului ii influenteaza caracterul si ambele creaza emanatia sufletului sau aura. Pe langa caracter, temperament si fluidul electro-magnetic corpul astral are inca 2 centri in creier, creierul mare (
cerebrum/scoarta cerebrala)apartinand constientului si creierul mic (cerebelul) apartinand inconstientului. Pentru functiile lor vezi capitolul care se refera la spirit. Cum am mai spus elementele se manifesta in suflet la fel ca-n corp, toate functiile fizice isi au radacina in suflet unde exista anumiti centri speciali in analogie cu toate elementele, pe care filosofia indiana le numeste chakre. Trezirea chakrelor in India se numeste Kundaleni Yoga. Nu voi vorbi despre acesti centri sau “lotusi” pentru ca studentul interesat va gasi informatia in literatura de specialitate.
Vreau sa spun doar ca centrul cel mai infeior se numeste Muladhara
sau centrul pamantului avandu-si locul in partea de jos a sufletului, urmatorul centru este cel al apei, este in regiunea organelor sexuale iar indienii i-au spus Swadisthana.
Centrul focului ca centru al sufletului este in zona ombilicului si este numit Manipura. Centrul aerului este in regiunea inimii si se numeste Anahata
. Centrul principiului akasic se gaseste la baza gatului si se numeste Visudha
. Centrul vointei si a intelectului se gaseste intre sprancene si se numeste Ajna
. Centrul suprem si cel mai divin este numit “lotusul cu o mie de petale” – Sahasrara
din care deriva toata influentele asupra celorlalti centri. Incepand de sus si pana jos, de-a lungul coloanei vertebrale se afla un canal subtil numit
Susumna sau principiul Akasa deja cunoscut, care e raspunzator de conexiunea si controlul centrilor de mai sus. Mai incolo voi descrie invocatia puterii sarpelui in centri. In descrierea sufletului principala problema este identificarea functionarii elementelor cu aspectele lor pozitive si negative si care tin de legile imuabile ale magnetului tetrapolar, marele secret al Tetragrammatonului fiind guvernate de acestea. Cel ce va medita atent asupra acestui lucru, va cunoaste nu numai functiile corpul fizic ci si ale sufletului, avand o notiune corecta despre interactiunea elementelor dupa legile originare.

joi, 22 aprilie 2010

FRANZ BARDON - Dieta; anatomia oculta a corpului omenesc


Un trai rezonabil mentine armonia elementelor in corp. Cum se prevede o dizarmonie – elemente fragile sau predominante- trebuie luate masuri speciale in ce priveste hrana ca sa determine elementul sa revina la normal, sau cel putin sa-l influentam favorabil. Astfel exista o varietate de diete pentru diferite cazuri. In timpurile de demult apuse numeroase observatii au condus oamenii la aceste concluzii.
Daca tulburarea elementelor este vizibila, nu mai este o simpla lipsa a echilibrului ci este o boala, aceasta insemnand ca este nevoie de masuri mai drastice pentru a restabili armonia si a aduce corpul la functionarea normala.
Toate metodele de vindecare cunoscute pana-n ziua de azi se bazeaza pe aceste principii. Nu voi vorbi despre aceste metode pentru ca in mare sunt cunoscute. Tratamentul naturist foloseste efectele termice precum baile, cataplasmele,ierburile si masajul. Doctorii alopati folosesc medicamente concentrate, care produc efecte corespunzatoare elementelor. Homeopatii utilizeaza diverse solutii concentrate, folosind contrastul elementelor conform principiului “Similia similibus curantur” pentru a atinge echilibrul a tot ce pune in pericol legea polaritatii. Electro-homeopatii influenteaza direct fluidele electrice si magnetice pentru a echilibra dezordinea elementelor, in functie de boala, printr-o intarire potrivita a acestor fluide.
Fiecare metoda are ca scop reinstaurarea echilibrului. Studiind aceste influente in corp, magnetizatorul are mult mai multe sanse sa influenteze corpul cu puterile sale, in special daca este capabil sa manuiasca constient fluidul electric si magnetic din el, sa-l amplifice si sa-l transfere in partea corpului care este in dezechilibru. In partea practica este un capitol special dedicat acestui subiect.
Pana acum am specificat functiile corpului. Dar fiecare parte a corpului este deasemenea in analogie cu elementele, fiind influentate de un anumit element cu polaritatea corespunzatoare. E extrem de interesant faptul ca in aceasta lucrare inginereasca care este corpul omenesc, unele organe, din interior spre exterior poseda fluid electric iar din exterior spre interior manifesta fluidul magnetic si care influenteaza armonios functionarea intregului organism. In alte organe procesul are loc invers. Aceasta cunoastere a emenatilor de polaritate se numeste in stiinta hermetica “anatomia oculta a corpului” si cunoasterea ei e extrem de importanta pentru orice adept care vrea sa-si cunoasca si sa-si controleze corpul.
Prin urmare voi descrie aceasta anatomie oculta respectand fluidul electric si magnetic, sfera de actiune pozitiva si negativa a acestora. Aceste argumente va duce magnetizatorul spre mari avantaje deoarece va trata acele parti ale corpului cu fluid electric sau magnetic, in functie de esenta bolii. Dar aceste cunostinte deasemenea va ajuta foarte mult pe oricine e interesat de ele.
Capul: fata este electrica, spatele capului si partea dreapta sunt magnetice,
partea stanga si mijlocul sunt electrice.
Ochii: in fata si in fundal neutru, partea drepta si stanga electrica, in interior
magnetici.
Urechile: fata, spatele si interiorul sunt neutre, dreapta magnetic, stanga electric
Gurasi limba: fata si spatele neutre, partile laterale neutre, interiorul magnetic.
Gatul: fata, spatele si parte dreapta magnetice, partea stanga si interiorul sunt
electrice.
Pieptul: fata electromagnetica, spatele electric, partea dreapta si interiorul sunt
neutre, partea stanga electrica.
Abdomenul: fata electrica, spatele si dreapta magnetice, partea stanga electrica,
interiorul e magnetic.
Mainile: fata si spatele neutre, parte dreapta magnetica, stanga electrica,
interiorul neutru.
Degetele (la ambele maini): fata, spatele si-n interior neutre, partea dreapta este
electrica, partea stanga deasemenea electrica.
Picioarele: fata, spate si interior neutre, partea dreapta magnetica, partea stanga
electrica.
Organele genitale la barbati: fata electrica, in spate si-n partile laterale neutre,
in interior magnetic.
Organele genitale la femei: in fata magnetic, spatele si partile laterale neutre,
interiorul electric.
Ultima vertebra sianusul– in fata, spate si partile laterale neutre, interiorul
este magnetic.
Cunoasterea acestor elemente de anatomie oculta si a cheii magnetului tetrapolar, permite adeptului sa caute si alte analogii, daca doreste. Alchimistul va recunoaste in corpul uman reprezentarea adevaratului Athanor (n.t-vasul/recipientul alchimic de combustie, preparare) in care alchimistul perfect lucreaza in Marea Opera sau prepararea Pietrei Filosofale.
Aici se incheie capitolul despre corp, dar nu sustin ca am spus totul dar cel putin privind actiunea elementelor s-a facut lumina, a fost revelat secretul magnetului cu patru poli, a Tetragrammaton-ului, in perspectiva corpului.

Cugetari ortodoxe despre mandrie


“Dumnezeu este Cel care ne atinge sufletul cu urme de lumină, pentru ca inchisoarea dăruită să fie mai puţin lut şi mai mult templu, iar viaţa începe a se respira aproape apneic dar pe dinăuntru.” (Gabrielle Pierre)
¤ Mândria este mama viciilor, din pricina cãreia si diavolul s-a fãcut diavol, nefiind astfel mai înainte (Sf. Isaac Sirul).
¤ Toate pãcatele sunt urâte înaintea lui Dumnezeu, dar cel mai urâcios pãcat este mândria (Sf. Antonie cel Mare).
¤ Mândria este lipsa cunoasterii lui Dumnezeu (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
¤ Mândria este primul pui al diavolului (Avva Evagrie Ponticul).
¤ Doboarã-ti gândul înãltãrii mintii înainte de a te doborî el pe tine (Sf. Efrem Sirul).
¤ Mândria este iubirea de sine pânã la dispretuirea lui Dumnezeu, smerenia este iubirea lui Dumnezeu pânã la dispretuirea de sine (Fericitul Augustin).
¤ Este mai bunã înfrângerea cu smerenie, decât biruinta cu mândrie (Patericul).
¤ Dacã va începe sã te stãpâneascã mândria, adu-ti aminte cum din cauza ei pier toate roadele virtutii si ea va fugi de la tine (Avva Isaac Pustnicul).
¤ Mândria nu-i un semn al belsugului în virtute, cãci, precum multe fructe înclinã crengile pomului la pãmânt, tot asa prisosul virtutii creeazã un sentiment smerit (Sf. Nil Ascetul).
¤ Nu te ridica la înãltime, ca sã nu cazi în adâncime (Sf. Grigorie Teologul).
¤ Mândria este defãimare de Dumnezeu, iar trufia este defãimare de oameni (Sf. Teofilact).
¤ Mândria este întâia nãscutã a mortii. Ea a omorât pe îngeri în cer si pe Adam pe pãmânt (Sf. Grigorie Dialogul).
¤ Slava desartã este alungatã de lucrarea în ascuns, iar mândria de vointa de a pune pe seama lui Dumnezeu toate isprãvile (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
¤ Pe cel smerit multi îl iubesc, iar pe cel mândru si înfumurat îl urãsc si oamenii care au acelasi duh de mândrie (Avva Iacov).
¤ Sã gresesti si sã gândesti multe despre tine este mai rãu decât pãcatul însusi (Sf. Ioan Hrisostom).
¤ Cel ce zideste pe propria sa putere cade, precum cade si se prãvãleste la pãmânt cel ce calcã pe pânzã de pãianjen (Sf. Nil Ascetul).
¤ Multi au dezbrãcat toate hainele de piele. Dar pe cea de pe urmã, cea a slavei desarte, numai cei ce au dispretuit-o pe maica ei, adicã dorinta de a-si plãcea lor (Avva Ilie Ecdicul).
¤ Trufia produce o cugetare confuzã, întrucât ea constã în douã nestiinte: a ajutorului lui Dumnezeu si a neputintei proprii (Sf. Isaac Sirul).
¤ Cel ce se mândreste cu darurile naturale, adicã cu mintea ascutitã, cu usurinta priceperii, cu iuteala judecãtii si cu alte capacitãti cãpãtate fãrã muncã, acela nu va primi niciodatã bunãtãtile supranaturale. Cãci cel ce este necredincios în cele putine va fi necredincios si plin de slavã desartã si în cele multe (Sf. Ioan Scãrarul).
¤ Strãlucirea fulgerului aratã de mai înainte bubuitura tunetului, iar slava desartã, prin aparitia ei, vesteste mândria (Sf. Nil Sinaitul).
¤ Mare este înãltimea smeritei cugetãri; adâncã este prãpastia înaltei cugetãri si de aceea vã sfãtuiesc sã o iubiti pe prima, sã nu cãdeti în cea de-a doua (Avva Isidor).
¤ Trei gropi ne sapã nouã demonii: întâi dau lupta împotriva noastrã pentru a ne opri de a face binele; al doilea, dacã nu reusesc, cautã sã ne abatã si sã fãptuim binele fãrã Dumnezeu; dacã nici asa nu reusesc, întrebuinteazã a treia groapã: ne laudã pentru binele fãptuit, ca sã ne umflãm de mândrie (Sf. Ioan Scãrarul).
¤ Dupã cum cineva nu nimiceste numai un mãdular al trupului, ci întreg trupul, asa si mândria nu stricã numai o parte a sufletului, ci întreg sufletul (Sf. Casian Romanul).

Mircea Vintila - Madama de pica

miercuri, 21 aprilie 2010

FRANZ BARDON - Despre elemente


Principiul Focului

Principiul eteric este cauza originii elementelor. Dupa scripturile orientale primul element nascut din akasa a fost Tejas sau focul. Acest element ca si celelalte nu-si manifesta influenta doar in planul fizic ci in toata creatia. Calitatile de baza ale elementului foc sunt caldura (fierbinte) si expansiunea. La inceputul creatiei inseamna ca totul a fost foc silumina, si in Biblie putem citi: “Fiat Lux – sa se faca lumina”. Deci originea luminii trebuie cautata in elementul foc. Fiecare element are doua polaritatiactiva si pasiva, pozitiva (+) si negativa (-). Plusul intotdeauna va insemna partea constructiva, creativa, productiva, iar minusul semnifica toate aspectele distructive, de fragmentare, analiza. Intotdeauna sunt 2 aspecte in fiecare elemente care trebuie identificate cu precizie. Religiile intotdeauna au numit partea activa cea buna si partea pasiva cea rea. Dar privind lucrurile in profunzime nu exista lucruri bune sau rele, ele sunt doar conceptii umane. In Univers nu nu este nici bine si nici rau, pentru ca totul a fost creat dupa principii eterne, prin care Principiul Divin se reflecta; doar cunoscand aceste legi ne vom putea apropia de Divinitate.
Cum am mentionat anteriore elementul foc este caracterizat de expansiune, caruia ii voi spune fluidul electric pentru o intelegere mai buna.
Definitia nu se opreste la nivelul fizic, cu toate ca are anumite analogii cu el.
Oricine va realiza imediat faptul ca expansiunea este identica cu calitatea
extensiei. Principiul focului este latent si si activ in toate lucrurile create, de fapt in tot Universul, incepand de la cel mai marunt graunte de nisip pana la cea mai sublima substanta vizibila sau invizibila.

Principiul Apei

Acum voi descrie principiul apei care este opus celui al focului. Apa
desemenea deriva din Akasa, dar in comparatie cu focul are calitati opuse.
Calitatile de baza sunt raceala si contractia. Apa deasemenea are 2 poli, cel
pozitiv este hranitor, protectiv, datator de viata, pe cand cel negativ este
distructiv sub aspectele de micsorare,fermentatie, divizare. Datorita calitatilor
sale el da nastere fluidului magnetic. Focul si Apa se regasesc in toate religiile.
Dupa legile creatiei focul nu poate exista de unul singur daca in interiorul sau
nu se afla opusul sau, principiul apei. Aceste 2 elemente sunt de baza, cu
ajutorul carora totul a fost creat. Astfel peste tot exista cele 2 elemente in
aspectele lor de fluid electric si magnetic, reprezentand polaritatile opuse.

Principiul Aerului

Alt element derivat din akasa este Aerul. Initiatii nu privesc acest
principiu ca unul real dar ii admit rolul de mediator intre principiile focului si ale apei. Astfel principiul aerului stabileste un echilibru neutru, actionand ca
mediator intre aspectele active si pasive al focului si apei. Din interactiunea lor
creatia s-a miscat.
In calitate de mediator principiul aerului a luat calitatea de cald de la foc
si cea de umezeala de la apa, fara aceste calitati viata ar fi de neconceput. Aerul
are deasemenea 2 polaritati, cu aceleasi caracteristici constructive si distructive.
In final trebuie sa spun ca nu trebuie sa privesti elementele doar ca lucruri
fizice, ceea ce ar reprezenta doar specte inferioare materiale, ci ca fiind calitati universale.

Principiul Pamantului

Am spus ca principiul aerului nu reprezinta un element de sine statator iar
aceasta este valabil si in cazul pamantului. Aceasta inseamna ca din inter-
actiunea celor 3 elemente anterioare, elementul Pamant s-a nascut, fiind ultimul
element in calitatea sa de solidificare a celorlalte 3. Datorita elementului pamant
cele 3 elemente anterioare au forma concreta, dar in acelas timp actiunea lor a
fost limitata si astfel au aparut spatiul, timpul si greutatea.
Actiunea reciproca intre cele 3 elemente si pamant a devenit astfel tetrapolara, deci putem numi elementul pamant un magnet cu 4 poli. Fluidul in polaritatea elementului pamant este electromagnetic. Toata viata creata poate fi
explicata prin faptul ca toate elementele sunt active in al 4-lea (elementul
pamant). Prin acest element a aparut Fiat- “sa fie lumina”.

Lumina

Lumina se intemeiaza pe principiul focului. Lumina fara foc este de neimaginat si din aceasta cauza este un aspect al focului. Orice element de foc poate fi convertit in lumina si invers. Astfel lumina e stralucitoare, penetranta si expansiva.
Opusul luminii este intunericul, care a aparut din elementul apa.
Intunericul are calitati opuse celor ale luminii. Fara intuneric lumina nu ar fi
recunoscuta, chiar n-ar exista deloc. Evident lumina si intunericul sunt produse
de jocul elementelor foc-apa, lumina avand calitatile pozitive, iar intunericul
cele negative. Acest joc relational se intampla in toate zonele.

Akasa sau principiul eteric

De mai multe ori, cand am descris elementele am pomenit ca au fost aparut din akasa. Astfel akasa este cel mai inalt principiu, supremul, cel mai puternic, cauza ultima a oricarui lucru creat. Pe scurt, este sfera cauzala. Akasa este dincolo de timp si spatiu, este necreata, icomprensibila si idefinibila. Unele religii i-au pus numele de D-zeu. Este cea de 5-a putere, sursa puterii. Totul a fost creat prin ea si ea tine totul in echilibru. Este originea tuturor gandurilor si a intentiilor, este lumea cauzala. Este chintesenta alchimistului, totul in tot.

Miruna - Mircea Vintila (Festivalul Om Bun 2009)

marți, 13 aprilie 2010

Legile Kibalyon



1.Legea Mentalismului

Totul este spirit. Universul este mental.

2.Legea Corespondenţei

Ceea ce este sus este şi jos. Ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus.

3.Legea Vibraţiei

Totul se mişcă. Nimic nu stă. Totul vibrează.

4.Legea Polarităţii

Totul este dublu. Orice lucru are doi poli. Totul are două extreme. Asemănătorul şi neasemănătorul au aceeasi semnificaţie. Polii opuşi au o natură identică, însă de grade diferite. Extremele se ating. Toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri. Toate paradoxurile pot fi conciliate.

5.Legea Ritmului

Totul se scurge înăuntru sau înafară. Orice lucru are durata sa. Totul evoluează, apoi degenerează. Balansul pendulei se manifestă în totul. Măsura oscilaţiei la dreapta, este egală cu măsura oscilaţiei la stânga. Ritmul este constant.

6.Legea Cauzei şi Efectului

Orice cauză are efectul său şi reciproc. Totul se întâmplă conform legii. Sunt multiple şi complexe planurile cauzalităţii însă nimic nu scapă legii. Hazardul e numele dat unei legi necunoscute.

7.Legea Genului

Totul are principiile sale: masculin şi feminin. Este un gen în toate lucrurile şi se manifestă în toate planurile.

Mircea Vintila & Brambura - Cardio

Mircea Vintila - guitar,vocal; Gelu Ionescu - keyboards, Robert Enache - solo guitar, Andrada Popa - vocal, Elena Pavel - vocal

Codul lui Oreste 04.07.2008

luni, 12 aprilie 2010

Convorbiri duhovnicesti cu Pr.Prof.Dr.Dumitru Staniloae

Ştiinţa atesta existenţa lui Dumnezeu. Dumnezeu este iubire.

Ingerul Digital

Îngerul digital este denumirea dată dispozitivelor personale de identificare (CIP-urile) folosite pentru marcarea şi urmărirea cetăţenilor. Acest documentar a fost realizat de un grup de creştini ortodocşi din Serbia şi este deocamdată singurul film care tratează acest subiect dintr-o perspectivă duhovnicească ortodoxă. Filmul este tradus în limba română, cu subtitrarea integrată în fişierul video.











CODUL LUI ORESTE - Anomaniile Pamantului 24.10.2007

Un dialog intre Oreste si Emil Streinu, la revenirea acestuia din urma din calatoria in diverse zone de importanta in fenomenul OZN, de pe Pamant.

duminică, 11 aprilie 2010

Mircea Vintila - Pamantul deocamdata

CODUL LUI ORESTE - Marturii Din Lumea Nevazuta 22.10.2007

MARTURII DIN LUMEA NEVAZUTA - Destinul si Sufletul Pereche - invitate sunt Aurora Sitarus si Simona Sitarus, o familie care se ocupa de astrologie, channeling, arta plastica.

Despre Rugaciune - Pr.Dumitru Staniloae

Ian Lungold - Secretele calendarului Mayas dezvaluite



Rugaciunea Domneasca - Tatal nostru - P.S. Damaschin


Rugaciunea a constituit si constituie un element important in viata credinciosilor tuturor religiilor. Este dialogul omului credincios cu fiintele divine personale. Rugandu-se, omul isi arata dependenta sa fata de divinitate, multumind pentru darurile primite, laudand-o pentru puterea si creatia Sa si mai ales Ii cere ajutor. Se pun insa intrebarile : Cum trebuie sa fie facuta rugaciunea pentru a fi ascultata de Dumnezeu si care este cea mai desavarsita rugaciune ? Fiecare religie a incercat sa dea raspuns la aceste doua intrebari. Astfel, in multe religii idolatre a predominat ideea ca rugaciunea trebuie sa fie alcatuita din multe cuvinte (Matei VI, 7) si rostita in continuu pentru a fi primita de Dumnezeu (1 Regi XVIII, 26-29). In religia monoteista revelata a lui Israel a avut loc o oarecare deformare a felului de a se ruga omul. De aceea, vedem ca Iisus condamna modul fatarnic si formalist in care se rugau multi iudei (Matei VI, 5 ; Luca XVIII, 10-14). In crestinism, aceste intrebari au primit raspuns de la insusi Dumnezeu prin cea de a doua persoana a Sfintei Treimi, Iisus Hristos, intemeietorul crestinismului, care a dat ca model de rugaciune "Tatal nostru".

Multi comentatori subliniaza importanta Celui care a dat aceasta rugaciune, Iisus Hristos, pentru a deduce de aici importanta acestei rugaciuni pentru gandirea si viata crestina. Astfel, plecand de la faptul ca rugaciunea este ridicarea inimii catre Dumnezeu, mijlocul de a vorbi cu Dumnezeu al sufletului omenesc si ca ea presupune doua persoane : Dumnezeu Caruia i se aduce rugaciunea si omul care se roaga, se scoate in evidenta faptul ca cea mai potrivita formula de rugaciune nu o poate da decat cel care cunoaste perfect atat pe Dumnezeu cat si pe om. Aceste conditii nu le putea indeplini nimeni altul decat Dumnezeu-Omul-Iisus Hristos, care, ca Fiu al lui Dumnezeu, cunoaste pe Dumnezeu in mod desavarsit, dupa cum insusi spune : "Nimeni nu cunoaste pe Tatal afara de Fiul..." (Matei XI, 27). Insa Iisus Hristos cunoaste si pe om in mod desavarsit, atat datorita atotstiintei Sale dumnezeiesti, cat si datorita faptului ca fiind si om adevarat, lipsindu-I doar pacatul, in timpul vietii Sale pe pamant a cunoscut nevoile, suferintele si bucuriile omenesti. Astfel, in R. D., Dumnezeu descopera celor ce cred in El felul cum sa se roage, precum si continutul rugaciunii lor, pentru ca ei sa fie ascultati si cererile lor sa fie implinite.

Biserica crestina a dat inca de la inceput importanta cuvenita acestei rugaciuni, introducand-o in cultul public.

Textul Rugaciunii Domnesti

Rugaciunea Domneasca ni s-a transmis de catre Sf. Evanghelist Matei (VI, 9-13) si de catre Sf. Ev. Luca (XI, 2-4) sub doua forme cu unele diferente de text. Din compararea celor doua texte se observa ca textul de la Sf. Evanghelist Luca este mai scurt decat cel de la Sf. Evanghelist Matei. Astfel, in textul de la Sf. Luca lipsesc : a) cuvintele "nostru care esti in ceruri" din adresare ; b) cuvintele : "faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant", din prima parte a rugaciunii si c) cuvintele : "ci ne izbaveste de cel viclean", de la sfarsit. Aceste diferente au fost observate inca din primele secole crestine si s-a pus problema : care forma este cea originala sau cel putin se apropie mai mult de cuvintele rostite de catre Iisus ? Carui fapt se datoresc aceste diferente de texte ? Care este textul original al acestei rugaciuni ? Ca raspuns la aceste intrebari au fost emise mai multe solutii : a) Iisus nu a dat o rugaciune exact formulata ; b) Domnul Iisus Hristos a invatat "Tatal nostru" de doua ori, sub doua forme diferite ; c) Sfantul Evanghelist Luca a reprodus mai exact cuvintele Mantuitorului, deoarece a pastrat mai bine circumstantele in care a fost data rugaciunea si pentru ca textul lui este mai scurt ; d) Sf. Evanghelist Matei a pastrat textul original al R.D. , e) Atat Sf. Matei cat si Sf. Luca au transmis fidel textul R.D. care era in uz in comunitatea lor ; f) Incercari de reconstituire a formei textului original al R.D.

In favoarea acestor solutii s-au adus diferite argumente. Noua ni s-au parut mai convingatoare cele in favoarea solutiei ca Sf. Matei a pastrat textul original al R.D., de aceea le si expunem mai jos :

a) Deoarece Sf. Matei combate vorbaria in rugaciuni (VI, 7-8), era imposibil ca sa se contrazica imediat dupa aceea prin amplificarea R.D. Aceasta prevenire, desigur ca a impiedicat si pe copisti de a amplifica textul respectiv.

b) Formulele specifice Sf. Matei au o culoare semitica si chiar "rabinica", care este in perfecta armonie cu restul R.D. Este greu de crezut ca un amplificator ar fi reusit o asemenea perfecta imitatie.

c) R.D. in forma de la Sf. Matei se prezinta ca un poem in doua strofe de cate cinci stihuri, cu rime si hiatusuri, in perfect acord cu procedeele poetice de la Qumran. Aceasta armonie poetica este inexistenta in textul Sf. Luca. Este mai usor de acceptat ca un prescurtator a deformat un poem semitic, pe care n-a stiut sa-l redea in traducerea sa greaca, decat a admite ca "adaosurile" de la Sf. Matei au fost adaugate de catre un literat abil, care a tinut sa transforme in poezie proza de la Sf. Luca.

d) Din studierea scrierilor Sf. Luca, s-a observat ca acesta are o tendinta permanenta spre scurtime, omitand voluntar detaliile pe care le socotea de prisos. Astfel procedeaza cu fericirile, pe care le reduce de la opt sau noua (Matei V, 3-11) la trei sau patru (Luca VI, 20-22) ; cu pilda semanatorului, in care o samanta a dat roada 30, alta 60 si alta 100 (Marcu IV, 8 si Matei XIII, 8) si numai la Luca (VIII, 8) a rodit insutit. De asemenea, Sf. Luca omite repetitiile sau dubla intrebuintare. Astfel Sf. Luca ignora a doua inmultire a painilor (Marcu VIII 1-19) ; blestemarea smochinului (Marcu, XI, 12-14, 20-25), deoarece pare a fi o dubla intrebuintare cu parabola smochinului (Luca XIII, 6-9 ; XVII, 6). etc. In urma acestor observatii s-a facut judicioasa remarca : in cazul R.D., Sf. Luca nu a procedat inca o data conform obiceiului sau, din dragostea de sobrietate, sa inlature din textul Sf. Matei ceea ce i s-a parut inutil sau neesential.

e) Sf. Matei scriind pentru crestinii recrutati dintre evrei, era normal sa redea textul rugaciunii asa cum a rostit-o Iisus, in timp ce Sf. Luca scriind pentru crestinii recrutati dintre pagani, sa omita ceea ce era de neinteles sau greu de inteles pentru ei.

f) Pentru intelegerea corecta a R.D. din textul Sf. Luca este necesar sa se introduca asa-zisele "adaosuri" din textul Sf. Matei.

Limba originala si forma literara a Rugaciunii Domnesti

Limba in care s-a pastrat cel mai vechi text al R.D. este limba greaca, deoarece atat Evanghelia dupa Matei, in forma ei actuala, cat si Evanghelia dupa Luca au fost scrise in limba greaca. Aceasta realitate impune ca interpretarea acestei rugaciuni sa se faca luand ca baza textul grec. Cercetatorii acestei rugaciuni au constatat insa ca ea are un bogat substrat semitic. Acest lucru este evident si din faptul ca toate cele 48 de cuvinte ale rugaciunii sunt asezate in fraze dupa regulile sintaxei limbilor semitice, ceea ce duce la concluzia ca textul grec al Rugaciunii Domnesti, care ni s-a pastrat pana astazi, nu este cel original, ci este o traducere servila a unui original in limba aramaica - limba vorbita pe timpul Mantuitorului in Palestina, sau in limba ebraica - limba oficiala pentru rugaciuni a iudaismului ortodox. De aceea, la analizarea acestei rugaciuni trebuie sa se tina cont de substratul semitic care se afla in ea.

In ceea ce priveste forma literara a R.D. putem afirma ca atat din textul grec, cat si din retroversiunile lui care s-au facut fie in aramaica fie in ebraica, reiese clar ca aceasta rugaciune este o creatie poetica. Mantuitorul a folosit si in acest caz procedeele tehnice poetice ale stilului oral al epocii Sale, ca de altfel si in alte ocazii, indeosebi in parabolele Sale, pentru ca aceasta sa poata fi retinuta cu usurinta.

Ce inseamna psihologia transpersonala?


"Trebuie sa fii cineva inainte de a deveni nimeni"
Jack Engler (in "Journal of Transpersonal Psychology", Vol. 16, 1984)

Psihologia transpersonala extinde cercetarea psihologica spre dimensiunea spirituala a existentei, punand accent pe studiul "starilor" si proceselor in care oamenii experimenteaza legaturi profunde cu interiorul fiintei, cu aspectele esentiale din universul care ne inconjoara.
Este considerata ca cea de-a patra forta in psihologie si cea mai noua ramura a acesteia, ca o evolutie naturala a psihologiei umaniste, ingloband si cateva elemente din precursorii umanismului: psihanaliza si cognitivism-behaviorismul.
Aceasta ramura a psihologiei promoveaza dezvoltarea si explorarea tuturor potentialitatilor latente ale fiintei umane, intre domeniile studiate fiind cuprinse:
• formele ("starile") de constienta modificata.
• practici si experiente din religiile lumii si din cadrul traditiilor esoterice.
• procesul de implinire a Sinelui.
• transformarile si evolutia constiintei.
• arta transpersonala - simboluri si arhetipuri transpersonale.
• metode si tehnici de cercetare ale manifestarilor transpersonale.
• maturizarea si optimizarea personalitatii.
• psihoterapia transpersonala si consilierea spirituala.
• abordari transpersonale in educatie.
• creativitatea, empatia si intuitia spirituala.
• experientele mistice si arhetipale.
• psihologia meditatiei.

Psihologia transpersonala are doua obiective esentiale:
I. Intelegerea experientelor transpersonale, temporare, a nivelurilor si formelor/starilor de constienta accesibile omului.
II. Studiul si intelegerea dezvoltarii transpersonale a individului; a modificarilor permanente ale structurilor psihice si spirituale.
Psihologia transpersonala ia in considerare intreg spectrul experientelor umane, incluzand psihopatologia, existentialismul si nivelurile spirituale. Modelele si teoriile sale nu rezulta din cercetarea bolilor psihice, ci pun accent pe experientele omului sanatos, matur, care doreste sa isi activeze toate capacitatile latente ale fiintei sale. Astfel, psihologia transpersonala este cel mai bine definita ca o psihologie a sanatatii si potentialitatilor umane.
Pentru aceasta orientare psihologica, personalitatea umana nu este un scop in sine, ci o parte a fiintei umane care permite manifestarea Sinelui, un intermediar intre spirit si lume. Cu alte cuvinte, personalitatea este cea care mediaza intre personal si transpersonal. Eul obisnuit, format prin interactiunea cu elementele sociale si culturale reprezinta pentru psihologia transpersonala doar o manifestare a "ceva" mult mai larg si profund, care constituie de fapt esenta fiintei umane. Oricare ar fi denumirea pe care i-o dam: Sine, Self, Atman, Lumina, acesta este sursa si destinatia intregului proces evolutiv al omului.

Psihoterapia transpersonala abordeaza omul integral, luand in considerare toate dimensiunile manifestarii umane: fizic, emotional, cognitiv si spiritual. Extinderea constientei dincolo de limitele eului este considerata fundamentala pentru vindecare. O caracteristica a abordarii metodologice din psihoterapia transpersonala este integrarea practicilor clinice occidentale si a tehnicilor meditative, de extindere a constiintei specifice traditiilor spirituale orientale. Psihoterapia transpersonala faciliteaza evolutia bio-psiho-spirituala si deschide portile pentru manifestarea luciditatii, creativitatii si intuitiei.

O ISTORIE PE SCURT A PSIHOLOGIEI TRANSPERSONALE

Abraham Maslow este considerat fondatorul psihologiei transpersonale. In 1968, el scrie in lucrarea "Toward a Psychology of Being" (Spre o psihologie a fiintarii): "Consider ca psihologia umanista, cea de-a treia forta, este una tranzitionala, o pregatire pentru o alta, transpersonala, trans-umana".
In 1969, el a fondat Asociatia Americana de Psihologie Transpersonala, impreuna cu Carl Rogers, Viktor Frankl, Anthony Sutich, Stanislav Grof, Jim Fadiman. In acelasi an, asociatia a editat Jurnalul de psihologie transpersonala, care a grupat ani la rand studii si cercetari in domeniu.
O a doua orientare, rezultata prin extinderea perspectivei transpersonale din psihologie spre sociologie, antropologie, etnologie, educatie, comunicare, a fost sustinuta de infiintarea Asociatiei Transpersonale Internationale (ATI). Aceasta a organizat conferinte in toate continentele: Islanda in 1972; Brazilia, Finlanda, SUA in1979; Australia, India in 1982; Elvetia, 1983; Japonia, 1985; Praga, SUA, 1992; Irlanda, 1994; Brazilia, 1996.
Noua paradigma si-a facut aparitia si in alte stiinte, in domenii conexe transpersonalului. Realitatile "ascunse", pana nu demult apartinand misticilor vor fi explicate si descrise prin teorii stiintifice. Drumul deschis de Albert Einstein (teoria relativitatii generalizate 1905), Werner Heisenberg (principiul nedeterminarii/incertitudinii, 1930) si Max Planck (teoria cuantica) va fi explorat pe larg prin cercetari moderne: teoria "bootstrap" a lui Geoffrey Chew (1977), ordinea "implicata"- David Bohm, teoria catastrofelor - Rene Thom, modelul holografic-Karl Pribram, Structurile disipative- Ilya Prigogine, cauzalitatea morfogenetica-Rupert Sheldrake, Gaia, fiinta planetara- James Lovelock (1972), matricile perinatale- Stanislav Grof (1972)...
Toate acestea au deschis o noua viziune spirituala a existentei si dezvoltarii umane. Schimbarea paradigmei a fost favorizata si de cunoasterea extensiva a practicilor si metodelor orientale de transformare, multe dintre ele fiind adaptate pentru Occident.
In Europa, psihologia are ca precursori pe C.G.Jung (care a utilizat prima data termenul de "transpersonal" in 1916), Roberto Assagioli-fondatorul psihosintezei, francezul Pierre Weil (cosmodrama), germanul Graf Durckheim cu terapia initiatica, austriacul Victor Frankl si logoterapia. s.a. Oficializarea transpersonalului in Europa s-a facut in 1987, cand a luat fiinta Asociatia Transpersonala Europeana. Aceasta a organizat congrese la Bruxelles (1984), Strasbourg (1990), Londra (1994), Varsovia (1997). Recunoasterea academica a psihologiei transpersonale in Europa a venit in 1997, prin infiintarea de catre Academia britanica a unei sectiuni de Psihologie Transpersonala in cadrul Departamentului de psihologie.
Dezvoltarea psihoterapiei transpersonale a fost sprijinita de infiintarea in 1994 a Asociatiei Internationale de Psihiatrie Spirituala. Primul sau congres, desfasurat la Lyon (Franta) a avut tema "Meditatia si Psihoterapia" si a constituit punctul de plecare pentru abordarea transpersonala si spirituala in psihoterapie. Urmatorul simpozion, organizat la Sorbona in 1995 a fost intitulat "Spiritualitatea: pluralitate si unitate".
In prezent, reprezentanti marcanti ai psihologiei transpersonale sunt: Ken Wilber, Charles Tart, Claudio Naranjo, Roger Walsh, Frances Vaughan, Pierre Weil, Marc-Alain Descamps, Laura Boggio Gilot, Stanislav Grof, Arthur Deikmann, J.F.Bugental, Daniel Goleman, Elmer Green, Stanley Krippner, Lawrence LeShan, Michael Hutton.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

OMUL


OMUL este suprema creaţie a lui DUMNEZEU şi – ca atare – perfect, ca alcătuire. Nimic nu lipseşte, nimic nu prisoseşte.

Fiecare om are rolul şi locul său. Necunoaşterea sau nerespectarea acestora conduc la cele mai mari tragedii.

OMULE ! Cunoaşte-te – ca să te respecţi !
Respectă-te – ca să-l respecţi şi pe celălalt, de lîngă tine !
Respectă-l pe celălalt, ca să-L respecţi pe DUMNEZEU !

De aici – începe IUBIREA !


NIMIC NU-I MAI MULT SAU MAI PUŢIN DECÎT
A FI OM !

CODUL LUI ORESTE - Secretele Caracterului Uman - 10.10.2007

"SECRETELE CARACTERULUI UMAN - Ochi, palme, culori" - in aceasta emisiune este invitat Mihai Orobchievici specialist in arte divinatorii si caracteriologie.

Incepe azi sa fii de acord cu Dumnezeu

vineri, 9 aprilie 2010

CODUL LUI ORESTE - Meditatia 05.10.2007

MEDITATIA - Tehnici de calatorie in astral - invitatul emisiunii este doctorul in stiinte medicale alternative si complementare din Calcuta, Teodor Vasile.


Cititorii gândurilor - PROF. SCARLAT DEMETRESCU




Mă întrebi dacă există întradevăr persoane cu minunatul har de a citi gândul oamenilor.Da, există asemenea oameni, dar ei sunt extrem de rari, mai rari chiar decât mediumii, care aud vorbirea noastră spirituală.Cauza acestei rarităţi se află în una din marile legi cereşti, care opreşte acest dar spiritual. Darul de a citi gândurile ar nenoroci un duh întrupat lipsit de un trecut evolutiv de lungă durată/Nenorocirea ar consta în faptul că, deţinând acest dar, ar fi ispitit să citească gândurile cele mai intime ale semenilor săi, şi apoi să profite de cele aflate, în diferite scopuri şi interese personale.înainte de a dezvolta acest subiect, afirm că, din diferite motive, această capacitate apare câteodată efemer la unele persoane, dar dispare curând. Este atât de trecător încât ei înşişi, după trecerea fenomenului, se miră cum de au citit acele gânduri.Acum să vedem mecanismul citirii sau aflării gândului unui om.

Mai întâi, trebuie să ştiţi că atunci când omul are pe suflet o taină, o idee pe care vrea s-o ascundă în adâncul sufletului său, tocmai acel secret este dat mai repede la iveală; şi iată cum.Prin faptul că acordă o importanţă deosebită unei idei, prin silinţa depusă ca nu cumva să scape un cuvânt ori să facă vreo aluzie la ea, omul o fixează zi de zi tot mai puternic în sufletul său. La început imaginea ideii era simplă, dar gândindu-se la ea, silindu-se mereu să o ţină ascunsă, o reproduce, o multiplică, înzecind-o şi însutind-o. Cu cât îşi îndreaptă mai mult atenţia la ea, cu atât o fortifică şi ideea iese mai la suprafaţă, devine mai uşor exteriorizabilă.Să luăm un exemplu.Un om a comis o infracţiune. Frica de a nu fi descoperit îl determină să facă tot posibilul - prin fapte, vorbe etc. - să nu fie bănuit de fapta sa. Prin urmare, îşi îndreaptă mereu gândurile asupra faptei sale, fiind preocupat de ascunderea ei. I se pare că este bănuit de oricine priveşte mai lung la el. Adică, iar şi iar este cu gândul la ceea ce a făcut. Apariţia întâmplătoare a unui poliţist îl face să tresară şi gândul îi fuge iar: „Nu cumva ăsta mă caută pe mine?" Astfel că, vrând-nevrând, acest nefericit făptuitor scoate din adâncul memoriei ideile faptei sale şi fără să ştie, fără să vrea, leexteriorizează.Treptele citirii gândului sau a faptelor comise se ridică de la simpla presupunere, până la vederea sau auzirea gândului - ca în lumea noastră a duhurilor.Iată-1 pe făptaş în faţa comisarului. Prin meseria lor, aceşti oameni au dobândit un fel de a ghici pe făptaş, şi iată cum. Comisarul ştie că ideile sunt ca verigile unui lanţ; apuci de una şi tragi apoi de toate celelalte. Stând în faţa comisarulului, făptaşul tremură la gândul că va fi descoperit. Dar tocmai gândul acesta scoate la suprafaţă ideile faptei sale, care pornesc prin spaţiu sub forma unor semne eterice colorate şi sonore. Poliţistul sau magistratul le primeşte, inconştient, în spiritul său. Cum nu poate traduce clar aceste idei în mentalul său, ele se arată numai sub formă de bănuieli. Având această bănuială, începutul slab al unei convingeri, pune întrebări meşteşugite, scoţând de la făptaş idei lăturalnice, aflate, cât de cât, în relaţie cu fapta ascunsă. Perspicacitatea cercetătorului găseşte că una din idei are legătură cu însăşi fapta şi o dată ce a pus mâna pe această primă verigă, o speculează, o întoarce, o suceşte, ca să mai scoată încă una şi încă una, toate fiind lăturalnice, dar de mare valoare, pentru a obţine pe baza lor mărturisirea faptei comise.în acest caz avem de-a face cu un simplu act de psihologie umană, o simplă bănuială născută de ideea plecată din spiritul făptaş şi transmisă involuntar şi inconştient spiritului instructorului. 0 citire de gând, neclară, oarecum presimţită, intuitivă.Doar un puternic medium vizual sau auditiv poate citi sau cunoaşte gândurile cu adevărat. Există oameni cu darul de a vedea fluidele şi duhurile din lumea spaţiilor. Deşi sunt oameni trupeşti, se comportă din punctul de vedere al percepţiei asemenea unui spirit liber. Aceşti oameni se opresc din orice acţiune sau gândire, devin atenţi şi spiritul lor traduce automat semnele colorate ieşite din capul semenului lor. Aparenţa face să se creadă că ei văd cu ochii trupeşti gândirea unui om. în realitate, spiritul - fără ştirea personalităţii, a conştiinţei sale de veghe - vede reprezentările simbolice ale gândirii unei persoane şi le traduce automat în grai mental. Astfel în mintea omenească a cititorului de gânduri vin cuvinte-gânduri de la o persoană aşezată lângă el.în fine, o altă categorie de mediumi primesc unde-gânduri - în mod telepatic, de aproape sau departe - sub forma unor voci. Un asemenea om, posesor al unei capacităţi foarte rare, stă liniştit şi surâzător iar în capul său, răsună o voce ca şi cum ar avea un receptor de telefon la ureche, prin care i-ar vorbi cineva.Uneori, omul constată că ideile sale sunt rostite de o persoană aflată alături, mirându-se cum de un străin a citit ceea ce gândise în forul său intim. Dacă străinul îi mai spune câteva din propriile sale idei, cade pe gânduri şi chiar îl îngrozeşte faptul că nu-şi poate explica cum de acest om ştie ceea ce gândeşte el.Pentru că este întruparea unei entităţi spirituale evoluate, cititorul de gânduri aude şi vorbirea duhurilor, a oamenilor spaţiali, fiind oprit de aceştia să se destăinuie sau să facă o imprudenţă, care să-1 dea de gol. Din această cauză devine foarte rezervat şi cuminte.Posesorul unei asemenea mediumităţi este un fericit, pentru că poate afla gândurile semenilor, dar în acelaşi timp este şi un nefericit, căci omul e om şi poate cădea în greşeli. Profitând de capacitatea sa mediumică se va face nespus de vinovat, aşteptându-1 consecinţe grave. Fiind un duh superior şi un protejat şi răsfăţat al Cerurilor, greşeala sa va cântări de zeci şi sute de ori mai mult decât a oricărui altul. A încălcat o lege morală şi îşi va plăti amarnic greşeala.Fiind conştient că îmbrăcând haina trupească, este supus greşelii, nu orice duh acceptă să i se acorde darul minunat de a citi sau auzi gândirea oamenilor. Este greu să-şi ducă la liman misiunea destinului pentru care s-a întrupat, darmite să se mai încarce şi cu năpasta asta, care prin ispitire îl poate prăbuşi spiritual. Iată de ce sunt rari mediumii cititori şi auditori ai gândurilor umane.

Cum se face o afirmatie pozitiv -negativa (atractie combinata cu dezangajare). Extrem de puternic.

miercuri, 7 aprilie 2010

Actul morţii - PROF. SCARLAT DEMETRESCU


Senzaţiile care preced şi urmează actul morţii fizice sunt infinit de variate de la om la om, şi ele depind mai ales de meritul, de înălţimea morală a spiritului care părăseşte pământul.în general, separarea spiritului de corpul fizic se face gradat, foarte lent. Uneori această separare se face cu mult înaintea încetării funcţiilor organismului uman. Cu cât legătura fluidică dintre trup şi suflet este mai mare, omul al cărui trup moare simte o durere mai mare şi agonia este mai lungă.Pentru omul cu multe greşeli, momentul destrupării spiritului este plin de frică. Ce va fi, unde va merge? Are impresia că în faţă i se deschide un abis, care îl cheamă şi unde se va prăvăli. Pentru cel blând, milos şi moral, moartea se manifestă sub forma unei slăbiciuni; îl cuprinde o piroteală, care îl trage pe nesimţite într-un somn dulce, plăcut. Degajarea spiritului se face pe nesimţite, deoarece prin îndeplinirea datoriilor morale nu s-a legat puternic de partea materială a acestei lumi, prin urmare a fost slab unit de corpul său fizic. Câtă luptă, câtă agonie la omul lipit de bunurile pământului, care nu a cunoscut decât plăcerile materiale, uitând că e vremelnic pe acest pământ!
Când omul e gata să treacă din viaţa pământească în viaţa cerească, se observă stingerea treptată a funcţiilor vitale, deşi organele fac mari sforţări pentru a-şi îndeplini în continuare rolul. Cauza reducerii treptate a puterilor trupului se datorează corpului vital, întreţinătorul vieţii trupeşti, stingându-se ca o candelă în care s-a consumat untdelemnul. Corpul vital nu mai are vitalitate suficientă, pentru că nu mai primeşte influxuri suficiente de la sufletul retras treptat din corpul fizic, în caz de accident, acest proces este scurt şi rapid, iar în caz de boală, slăbiciunea fiziologică îl cuprinde pe om cu o derulare mai lentă.Când ora morţii a sunat, nici o putere din lume, nici o ştiinţă omenească nu mai poate împiedica plecarea spiritului din lumea fizică şi trecerea lui în lumea spirituală. în momentul când perispiritul începe să-şi desfacă legăturile de celulele trupului, se simt furnicături în tălpile picioarelor. Treptat, perispiritul se retrage din picioare şi mâini. Vitalitatea părăsind extremităţile trupului, acestea se răcesc şi îşi pierd sensibilitatea. Perispiritul se retrage în lungul picioarelor, apoi în lungul abdomenului, şi se întâlneşte în piept cu partea venită din mâini. Aici se face un mic popas, după care retragerea continuă în lungul gâtului, ajungând în cap, unde înconjoară sistemul cerebral. Din cauza comprimării perispiritului în encefal, acesta dobândeşte o puternică luminozitate, ce radiază prin craniu, formând în jurul său^o aureolă. Această aureolă poate fi observată, pe întuneric, de către cei care veghează muribundul. în aceste momente, omul e dus, pierdut ca într-un vis, văzându-şi defilând prin mental toate actele vieţii, întâmplările prin care a trecut şi manifestările sale de cruzime sau iubire. Nimic nu se uită; imaginile acţiunilor se derulează înaintea spiritului, asemenea unui cinematograf. îşi vede ambiţiile neîmplinite sau succesul obţinut, vede recunoştinţa celor pe care i-a mângâiat, sau ura celor pe care i-a făcut să sufere. Se vede aşa cum este în realitate - nu mai este nici bogatul, nici săracul, nici împăratul, nici ţăranul, ci omul cu merite şi greşeli.Panorama întregii vieţi terestre se derulează fulgerător, după care spiritul este cuprins de o amnezie completă, de o întunecime, de o inconştienţă desăvârşită. învelit de perispirit, spiritul se strecoară afară prin creştetul capului, sub forma unei cete alburii, ce se înalţă spre tavanul încăperii. Entităţile spirituale inferioare, mai materialiste, părăsesc trupul prin gură, o dată cu ultimul suspin. După ee întreaga masă fluidică a perispiritului s-a degajat din coipul fizic, se adună, se concentrează şi ia forma trupului ce îşi sfârşeşte viaţa. în fine, cordonul se rupe şi spiritul îşi ia zborul spre regiunile subtile ale spaţiului, trecând prin tavan, perete sau fereastră, fără nici o dificultate.Până când nu s-a rupt cordonul fluidic - sufletul fiind legat de corpul fizic - sistemul cerebrospinal mai funcţionează, vorbirea se manifestă sub voinţa spiritului exteriorizat şi muribundul spune că vede în cameră, în jurul său, fiinţe fluidice, în care îşi recunoaşte părinţii sau prietenii, plecaţi deja din lumea terestră. Uneori întreţine conversaţie cu ei, iar cei de faţă ascultă, se uită, dar nu văd nimic. Aceste fiinţe invizibile - dintre care una este călăuza în noua viaţă spaţială - au venit, din iubirea ce o poartă celui care părăseşte pământul, să-1 ajute la destrupare şi apoi să-1 conducă în noua sa călătorie. în fine, o respiraţie profundă, un suspin adânc este semnul separării complete a spiritului de trup. în acest moment inima îşi opreşte activitatea. Totul s-a isprăvit. Omul real, cel veşnic, şi-a părăsit haina trupească, s-a eliberat din stânsoarca materiei.în acest moment solemn, cei din jurul mortului sunt cuprinşi de fiori, jalea copleşeşte sufletul lor, plâng şi se aruncă peste trupul ce moare, dar totul e în zadar. Aceste manifestări sunt fapte necugetate, pentru că ţipetele lor, exploziile lor sufleteşti, tulbură spiritul care se destrupează şi nu-i dau libertatea necesară de a se.separa de trup, ba chiar contribuie uneori la rechemarea sa în trup, pentru câteva momente, pentru ca din nou, cu mari sforţări, să efectueze destruparea hotărâtă. Dacă lumea ar şti cât rău face spiritului prin aceste văicăreli, s-ar abţine de la ele. Dacă l-am iubit cu adevărat pe acest om, se impune să ne stăpânim durerea, să facem linişte absolută în jurul său, şi în această tăcere religioasă să ne rugăm şi să mulţumim Celui care a orânduit atât de sublim creaţia, în acest fel să ajutăm entităţii spirituale care părăseşte planul fizic să dobândească puteri şi să se desprindă cu uşurinţă de trupul său.Să nu-1 plângem pe cel ce se destrupează, pentru a se naşte în lumea cerească, într-o lume unde omul este mai conştient şi mai cunoscător al legilor eterne, ci să ne plângem pe noi, cei rămaşi încă în valea plângerii, în lumea suferinţei şi a întunericului spiritual. Să nu-i mai plângem pe iubiţii noştri, pentru că ne vor vizita, şi din spaţiu, ochii lor vor fi mereu îndreptaţi spre noi, dragostea şi ajutorul lor vor lucra pentru ridicarea noastră, pentru a ne susţine în existenţa noastră tristă pe acest pământ. Ei ne plâng, cu drept cuvânt, pentru că încă n-am terminat seria încercărilor şi sufletul lor e torturat de mila ce ne-o poartă. Se străduiesc să întărească trupul şi sufletul nostru, pentru a trece cu uşurinţă încercările ce vor contribui la evoluţia noastră spirituală.în continuare voi reda comunicarea unei entităţi spirituale superioare, referitoare la actul morţii. „Omul este bătrân, dar sănătos. A venit însă timpul să-şi părăsească trupul. Ce se petrece în preajma acestui ceas final? Doreşte oare spiritul să-şi părăsească trupul pe care 1-a armonizat, 1-a condus şi căruia îi datorează o serie de realizări, de plăceri şi bucurii? Anii s-au scurs. Viaţa în comun, dintre trup şi spirit, i-a unit într-o legătură deosebit de puternică. în această perioadă de timp, sufletul a învăţat să-şi hrănească vehicolul eteric sau corpul vital, care în definitiv este şi el de natură fizică. Se simte bine în el, îi este dragă viaţa în corpul său fizic. Se vede îmbătrânit şi totuşi ar mai dori să trăiască. E drept că nu mai are vioiciunea şi vigoarea din tinereţe, dar încă e bine şi sănătos. Vrea să se mai bucure de frumuseţile şi bunurile pământului. Legătura dintre spirit şi corpul fizic a devenit atât de puternică, încât dacă nu şi-ar simţi slăbită puterea, memoria, vederea şi auzul, nici nu s-ar gândi la altă existenţă. De moarte nici nu vrea să audă. Vede, aude că a murit cutare ori cutare - dar parcă acest fenomen e departe de el, existând doar pentru alţii, nu pentru el, şi mai ales,nu în curând!Fraţilor, am întrebuinţat termenul vostru - «a muri», dar el nu este potrivit, pentru că omul nu moare, ci numai îşi părăseşte cele două învelişuri fizice - trupesc sau carnal şi semifluidic sau eteric. Atât de bine s-a obişnuit entitatea spirituală în corpurile sale fizice, încât nu-i mai vine să plece din ele, fiind asemenea unui ocnaş, care după zece ani de temniţă a uitat să mai trăiască în libertate. Dar cum totul în univers are un sfârşit, aşa şi omul; vrând-nevrând, va trebui să plece.Când, în virtutea Legii divine, soseşte termenul destrupării - termen fixat înainte de momentul întrupării entităţii spirituale - din înălţimile spaţiilor soseşte o entitate spirituală, un mesager special, numit
destrupător.
Acest mesager se apropie de omul ajuns la capătul existenţei sale pământeşti, şi începe să-i vorbească noaptea - spirit către spirit - despre frumuseţile sferelor cereşti, despre vremelnicia vieţii terestre, despre şcoala terestră pe care deocamdată a terminat-o; îi spune că a sosit momentul să se reîntoarcă acasă, în patria spiritelor, sfere infinite din jurul pământului. Stând zi şi noapte lângă el, destrupătorul îl influenţează. Ziua îi sugerează ideea că viaţa pe pământ e trecătoare - nimeni nu a rămas veşnic aici, toţi şi toate vieţuitoarele trebuie să părăsească, la o vreme, viaţa din mijlocul materiei fizice. Noaptea, când spiritul îşi părăseşte trupul, mesagerul destrupător se adresează direct spiritului evadat din peştera trupului, spunându-i: «Frate, ai stat destul în acest trup al tău, te-ai bucurat în el, ai suferit cu el, acum a sosit momentul să te reîntorci la noi».Astfel, zi şi noapte, spiritul bătrânului începe să se convingă, iar ziua, când se află în casa lui de lut, are idei vagi că nu mai are mult de stat printre oameni, are presimţiri că s-a apropiat socoteala pământească şi începe să comunice această impresie celor din jurul său. Aceştia caută să-i combată presupunerile, să-1 încurajeze, deşi văd şi ei adevărul, cel iubit se topeşte din zi în zi, se stinge ca o candelă ce şi-a consumat uleiul.Slăbiciunea omului bătrân nu provine de la sugestiile strecurate de mesagerul destrupător, ci de la operaţiile executate de acesta metodic şi cu mare răbdare. Să vedem în ce constă această operaţie.Voi, cei întrupaţi, vă susţineţi, vă reparaţi trupul prin asimilarea alimentelor digerate. Dar şi corpul eteric funcţionează şi din această cauză se uzează şi el. Cum se face repararea, regenerarea lui? Corpul vital se reînnoieşte, se repară prin absorbirea fluidului semimaterial, eteric, aflat în atmosfera din jurul globului vostru. Această absorbire se face ziua prin actul respiraţiei, dar este mult mai intensă noaptea, când spiritul iese din trupul adormit, trăgând după el învelişurile perispirituale, împreună cu o parte din corpul vital. Prin puterea voinţei şi a gândului, spiritul adună din atmosfera înconjurătoare fluid eteric fizic sau semieteric, şi îl introduce în corpul său eteric, silind în acelaşi timp să iasă din interiorul său elementele uzate, fluidul perimat. Odată această absorbire îndeplinită, dublul eteric este reintrodus în trup. Prin urmare, omul fizic se hrăneşte prin două modalităţi: în timpul zilei îşi hrăneşte trupul prin alimente, şi tot ziua - dar cu preponderenţă noaptea - îşi hrăneşte cu fluid eteric corpul vital. Spiritul mesager-destrupător, care stă mereu în preajma moşului nostru, începe să-i fure din fluidul fizic, îl demagnetizează sau defluidizează, absorbind din el cantităţi de fluid eteric. în felul acesta, bietul om mănâncă ziua alimente fizice, se hrăneşte noaptea cu fluide magnetice; dar ce folos? pentru că destrupătorul îi ia o cantitate mai mare de fluid decât absoarbe el noaptea, în stare de somn. Aşadar o entitate spirituală destrupată execută o operaţie ocultă şi clandestină asupra unei entităţi spirituale întrupate. în această operaţie nu se amestecă nici o altă entitate spirituală, deoarece fiecare este conştientă că se procedează la o faptă bună, şi anume la eliberarea unei entităţi spirituale din cătuşele cărnii, ale materiei fizice, şi că se acţionează conform ordinelor superioare, date în virtutea Legilor divine.Destrupătorul ar putea împiedica asimilarea de fluide din timpul nopţii, dar aceasta ar însemna pentru duhul exteriorizat al bătrânului, o tortură mai vie decât chinuirea trupului prin frustrarea de hrană fizică. Or această cruzime nu este permisă în lumea cerească, unde domnesc Legile sfinte şi eterne ale universului. Defluidizarea corpului fizic se face ziua, subtil şi nevăzut, în mod consecvent şi progresiv, fără ştirea spiritului, prizonier în întunericul trupului. Defluidizarea bruscă nu este permisă, aceasta producându-se doar în caz de accident sau sinucidere.
Omul se topeşte ca o lumânare, şi în măsura în care îi slăbesc puterile fizice spiritul se eliberează de milioanele de legături nevăzute, înnodate cu corpul său fizic. Astfel spiritul, fiind ceva mai eliberat, devine mai sensibil, mai senzitiv la undele vibraţiilor psihice sosite din spaţiu.încetul cu încetul, bătrânul nostru, sănătos până mai lunile trecute, se deprinde cu ideea plecării, începe să se împace cu ideea părăsirii lucrurilor scumpe lui, dar mai ales se împacă cu ideea că Tatăl îl recheamă la El, părăsind pe cei dragi de pe pământ.în fine, a sosit ziua fericită pentru cei care se vor bucura de sosirea lui în Cer, şi tristă pentru cei de pe pământ, care se despart de părintele, fratele sau prietenul lor. Când ceasul cel mare a bătut, sosesc entităţile spirituale din familia sa - fraţi, surori, părinţi, copii - care au părăsit pământul înaintea lui. Ele vin atrase de tainicele legături magnetice şi de vibraţiile primite, aflând că iubitul lor pământean, este gata de a se întoarce în Cer. Atunci ele coboară ca fulgerul, îl înconjoară şi stau în aşteptarea ieşirii sale din trup. Prin prezenţa lor, prin vibraţiile corpurilor lor spirituale şi prin rugăciunea lor, înlesnesc descătuşarea spiritului de corpul fizic. O dată cu ele soseşte şi o entitate spirituală, un expert al spaţiului, un
medic ceresc,
cu misiunea de a rupe cordonul fluidic ce uneşte perispiritul de corpul vital. El are un rol asemănător cu al moaşei voastre terestre, care taie cordonul ombilical ce uneşte copilul de placenta mamei sale."

Corpul omului se poate compara cu o clădire, construită iniţial pe un schelet de beton armat, în care se înalţă ziduri de cărămizi, pentru a despărţi încăperile între ele. Schema, canavaua trupului omenesc o croieşte spiritul, în momentul începerii operei de reîntrupare, folosind drept materie primă fluidul ce însoţeşte cele două elemente sexuale ale părinţilor. Printre firele acestei canavale, se orânduiesc celulele născute din diviziunea oului, dezvoltându-se cu ajutorul materiilor venite de la mamă. Pe parcurs, spiritul îşi măreşte reţeaua, dintr-o materie asemănătoare luată mereu de la părinţii copilului, şi în acelaşi timp celulele se ordonează după liniile acestor fire. Canavaua creşte şi paralel cu ea creşte şi trupul micuţului din pântecele mamei.în general, fiecare celulă se compune din trei părţi: o membrană la exterior, o substanţă asemănătoare albuşului^ de ou - la interior, numită protoplasma şi un mic corp strălucitor - la mijloc, numit nucleu. în masa protoplasmei se află o mulţime de granule microscopice, numite
micelii.Totalitatea reţelei pe care este clădit trupul nostru formează corpul vital. Materia corpului vital este într-o veşnică circulaţie, şi această mişcare este provocată de o mică ramură a marelui curent cosmic, care circulă prin întregul cosmos şi în tot ce se află în el. Sub influenţa acestui curent vital, ce constituie o muzică sublimă, miceliile din interiorul protoplasmei se mişcă, dansează în jurul nucleului. Prin mişcarea lor, se freacă de protoplasma, dar mai ales unele de altele, generând în corpul lor electricitate. Totalitatea electricităţii din micelii produce, prin inducţie, magnetism în masa celulei. Graţie acestei forţe magnetice, celulele ţin una de alta, se atrag între ele, şi constituie ceea ce se numeşte
coeziune celulară.
La începutul vieţii umane, celulele se înmulţesc şi trupul creşte. Acest proces se petrece până în jurul vârstei de 28 de ani. Urmează perioada când celulele uzate se înlocuiesc pe măsura distrugerii lor, şi ca urmare, trupul rămâne acelaşi. în fine, vine a treia parte a vieţii terestre, când celulele noi nu le mai înlocuiesc în acelaşi număr pe cele uzate - constatăm scăderea grăsimii, reducerea treptată a sistemului muscular, a taliei trupului şi apar zbârciturile pielii - de aici debilitatea celor ajunşi în vârstă, nemaiavând la dispoziţie dinamismul asigurat de miceliile din celulele numeroase avute în anii precedenţi.Celulele care se reînnoiesc pe o distanţă mare de timp şi se reduc ultimele sunt celulele nervoase. Din această cauză, encefalul este cel din urmă organ ce pierde contactul cu perispiritul.Toată această operă de reparare, de înlocuire, se face sub imboldul, sub conducerea spiritului stăpân. Către sfârşitul vieţii, se alătură omului mesagerul-destrupător, un spirit din spaţiu de un anumit grad, cunoscător şi meşter în desfacerea legatarilor fluidice, eliberând astfel firele fluidice ale perispiritului de corpul fizic. Acest specialist, fizician ceresc, face operaţia de slăbire a adeziunii perispiritului de corpul fizic, pentru ca la timpul oportun, desprinderea spiritului de trup, să se facă cu mai mare uşurinţă.In caz de plecare prin boală, fratele spaţial retrage zi de zi o anumită cantitate din fluidul corpului vital al celui pregătit să părăsească viaţa terestră. în dreptul organului din care lipseşte cantitatea de fluid vital, necesar întreţinerii mişcării miceliilor celulare, nu se mai produce electricitate, Şi deci nici magnetism. Din această cauză, slăbeşte vitalitatea organului respectiv, începe dezorganizarea sa şi celulele nu mai au forţa necesară funcţionării lor. In fine, uneori apar aici şi vietăţi microscopice, viruşi, care desăvârşesc opera distrugerii celulare. Slăbiciunea funcţională a acestui organ produce, prin influenţă, o perturbare, o tulburare şi în alte organe interne şi astfel tot trupul slăbeşte în puteri iar omul se topeşte ca şi ceara la para focului. Când s-a împlinit termenul durerii şi mâhnirii la care trebuia supus, intervine mesagerul-destrupător şi desprinde ultimele fire ale legăturii cu acest corp fizic redus şi fără putere. Entitatea spirituală, scânteia însoţită de perispiritul său, iese în afara corpului său fizic bolnav, întreţinând, de la distanţă, viaţa trupului ruinat de boală. Din acest motiv moartea acestui om, la ora cea sfântă, se face uşor. S-a stins viaţa din el, zi cu zi, ceas cu ceas. Un ultim efort şi totul s-a isprăvit.
Moartea prin sinucidere are un alt aspect.Pentru a şterge cât mai mult din lista greşelilor făcute în alte vieţi, duhul, încrezut în puterile sale, â cerut Forului suprem o viaţă grea, plină de boli, dureri sufleteşti, amărăciuni şi lipsuri materiale de tot felul. Venind jos, ca om, a uitat - conform Legii - ceea ce el însuşi a cerut, şi în această existenţă terestră oftează, plânge şi crede că este năpăstuit de soarta impusă de Tatăl divin.După o vreme, i se pare că nu mai poate îndura această viaţă şi crezând că dacă va pieri de pe arena vieţii, va scăpa şi de mizeria ei, se sinucide. Vai, nefericitul de el! Prin actul său nesocotit, prin dezertarea sa de la şcoala vieţii planetare, cerută şi voită de el prin liberul său arbitru, a încălcat Legea divină, care interzice distrugerea. Din acest motiv el va suferi şi mai groaznic în viaţa cerească şi în vieţile lui trupeşti viitoare.Duhul omului care şi-a distrus trupul, instrumentul orânduit de Tatăl divin ca să-1 ajute în învăţarea iubirii, va rămâne pe lângă^cadavrul său până în ziua când ar fi trebuit să-1 părăsească în mod firesc, conform destinului său. în tot acest timp, el va repeta mereu actul sinuciderii, până la nebunie, până la exasperare, provocându-i dureri atroce, de neînchipuit.
Câţi oameni, atâtea feluri de a părăsi trupul la ora fatală. Iată o femeie devenită mamă, dar ea nu-şi asumă responsabilitatea de a trece prin procesele fiziologice ale sarcinii şi urmările ei. Nu vrea să nască şi să se încarce cu neplăcerile,, greutăţile şi responsabilitatea alăptării, vegherii, creşterii şi educaţiei copilului. Prin urmare, recurge la avort - un mijloc brutal pentru a scăpa de el. Se poate întâmpla ca din cauza acestor demersuri, voite de ea, să moară. Evident, în acest caz moare şi copilul. Dar ce diferenţă între moartea unuia şi a celuilalt, a mamei fiind echivalentă cu sinuciderea, iar copilul fiind victima mamei. Spiritul copilului se desparte cu uşurinţă de embrionul din pântecele mamei, legăturile fiind puţine şi slabe. însă, spiritul mamei iese din corpul său fizic - nepregătit de mesagerul-destrupător - cu mare greutate, cu mari sforţări, din care cauză are o agonie sfâşietoare. Dar nu numai atât; spiritul mamei trebuie să înţeleagă grozăvia faptei comise. Din acest considerent, Legea divină a sortit ca spiritul să stea, ca în cazul sinucigaşilor, lângă cadavru, resimţind durerile de naştere ale unei mame, dureri repetate până în ziua fixată în destinul ci, ca fiind data părăsirii corpului fizic. Numai rugăciunea fierbinte către Cel Atotputernic - a ei sau a celor râmaşi în urma ei - o pot uşura din această tortură de neînchipuit. Treptat, îşi revine şi îşi recunoaşte greşeala comisă. Se naşte în ea dorinţa de a reveni pe pământ pentru a-şi repara greşeala, devenind mamă şi născând cu plăcere, cu toată dragostea, copiii prin care, Legea divină a hotărât, să coboare entităţi spirituale la o nouă viaţă terestră.
Când omul moare prin accident dreptaşul, entitatea spirituală asistentă care însoţeşte toată viaţa terestră a acestui om, cunoscând că se apropie termenul fatal, cheamă pe misionarul desemnat de a-1 asista în momentul producerii accidentului. Acesta, sosit ca fulgerul, o dată ce spiritul - prin violenţa accidentului - a fost expulzat din temniţa sa, taie rând pe rând ultimele rădăcini fluidice ce mai reţin spiritul de trup. Eliberat cu totul, spiritul îşi ia zborul către sferele cereşti, spre locul rezervat lui, după meritele vieţii sale terestre.Acest caz de destrupare este adoptat foarte rar de către înaltul For Judecătoresc al Pământului, şi de obicei este aplicat spiritelor leneşe, indolente, care au nevoie de zguduiri, de comoţii puternice, pentru a fi puse în ritmul evoluţiei normale şi generale, a entităţilor spirituale. O asemenea moarte este o durere, o nenorocire pentru omul terestru, dar fiind o deşteptare a conştiinţei entităţii spirituale, constituie pentru ea o fericire. Astfel se adevereşte vorba omului - „Tot răul spre bine."
Există cazuri când un bărbat sau o femeie sunt întrupări ale unor frumoase lumini cereşti. în acest caz se stabileşte o conversaţie de la spirit la spirit, urmată de o înţelegere între spiritul mesager destrupător şi spiritul întrupat, ajuns la finele existenţei terestre. în urma acestei înţelegeri operaţiile destrupării decurg în med normal şi treptat, prin buna învoire a entităţii spirituale întrupate.în unele cazuri spiritul întrupat s-a ataşat atât de tare de viaţa şi bucuriile pământeşti, încât nici nu vrea să audă de părăsirea trupului, care îi procură atâtea plăceri lumeşti. S-a obişnuit în el şi îi place aici printre oamenii trupeşti. Dar legea e lege, şi el trebuie să se întoarcă în marea patrie cerească, căci a sosit timpul recoltării roadelor semănate pe pământ în existenţa sa terestră. Ca urmare a dispoziţiei sale sufleteşti, el se opune, nu vrea să revină la viaţa veşnică, nu vrea să părăsească viaţa temporară. în acest caz, mesagerul-destrupător îşi impune voinţa şi puterea, cu mult superioare, o luptă de natură mentală şi fluidică se angajează între cei doi, din care, desigur, cel superior - mesagerul-destrupător - va ieşi învingător. în cele din urmă entitatea spirituală întrupată se va supune şi va trebui, vrând-nevrând, să părăsească trupul şi viaţa terestră.De multe ori, în locul forţei, se face uz de diplomaţie, şiretenie, de o oarecare momeală. în acest scop, în afară de fratele misionar, sunt trimişi în jurul candidatului Ia moartea fizică, iubiţii săi, întorşi înaintea lui din planul fizic. Ei vin, şi dacă nu mai au formă umană, adună materie fluidică şi îşi fabrică un corp fluidic, asemănător cu cel avut în viaţa terestră precedentă, cu îmbrăcămintea pe care au purtat-o. Fizionomia şi forma trupului lor o păstrează perfect în memoria lor spirituală, şi la nevoie o găsesc înregistrată în arhiva spirituală a planetei noastre. O dată ce au luat înfăţişarea ultimei lor întrupări, vin şi se arată spiritului candidat la naşterea în lumea spaţiilor şi stau toată noaptea de vorbă, aducându-i aminte cu multă duioşie de cei dragi, trezindu-i în' suflet dorul după ei. Zilele trec, dorul după cei dragi se intensifică şi după un timp, spiritul se decide să nu se mai agate cu disperare de materia carnală, de trupul în care şi-a dus atâţia ani nenorocita existenţă terestră.
Există situaţii când destruparea se face cu o uşurinţă de care se miră cei de faţă. Astfel, prin conduita celor care au dus o viaţă cuminte, semănând blândeţe, mângâiere şi iubire în jurul lor, spiritul şi perispiritul se află deja în afara trupului, conducându-1 din exterior, prin intermediul corpului vital. La ora fatală, la ora cea sfântă nu mai rămâne de făcut decât o mică sforţare şi spiritul urmat de suflet se desprinde de trup, luându-şi zborul în spaţiu. Rolul mesagerului-'destrupător a fost, în acest caz, foarte redus. O simplă formalitate legală, tăind numai cordonul fluidic, care abia mai ţinea captiv sufletul de trup. Oamenii aceştia trec de la viaţa trupească la cea spaţială ca într-un vis, fără nici un zbucium, fără nici o durere; s-au întors pe partea cealaltă, au oftat şi au plecai.O desprindere uşoară de trup o au şi cei idioţi, orbi, cocoşaţi, schilozi etc. Starea lor fizică -voită de ei sau acceptată, pe când erau în spaţiu diferă pe pământ de cea a majorităţii oamenilor, provocând în adâncul sufletului lor o mare mâhnire, o negrăită durere sufletească. Această stare fizică dezavantajată a fost urmarea unor mari şi grozave greşeli din alte vieţi. Ca spirite, au acceptat în mod conştient, spre ispăşire, această cumplită formă de viaţă, dar revenind - ca om trupesc -în lumea fizică, au uitat de ceea ce s-au angajat în faţa Forului suprem, când şi-au dat consimţământul grăind: Amin!
Aceste dureri sufleteşti, resimţite ani de-a rândul, au împins spiritul la exteriorul trupului, legăturile sufleteşti dintre trup şi spirit fiind foarte slabe. Când a sosit termenul plecării, destruparea se face foarte uşor, ca şi în cazul entităţilor spirituale miloase şi drepte. Opera mesagerului-destrupător este foarte redusă: taie cordonul fluidic care ţine legat spiritul, prin suflet, de trup.