luni, 31 mai 2010

Grupări religioase iudaice în vremea Domnului Iisus Hristos - de Victor Ardeleanu si Bogdan Mateciuc

Grupări religioase iudaice în vremea Domnului Iisus Hristos

Ghelasie Gheorghe-O suta de versete despre isihasm

Ghelasie Gheorghe - O Suta de Versete Despre Isihasm

Dane Rudhyar - Astrologia personalităţii

Rudhyar, Dane - Astrologia Personalitatii

Codul lui Oreste, Antena2: Zona51 cu Emil Strainu

marți, 25 mai 2010

Dumnezeu


Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea umana; daca ar fi cuprins, n-ar mai fi Dumnezeu. ( Evagrie din Pont)

Dumnezeu poate fi iubit, dar nu gândit. Poate fi prins si apropiat prin iubire, dar niciodata prin gândire. ( Norul Necunostintei)

Tocmai neputinta de a-L întelege în toata întregimea Lui este aceea care ne face sa-L întelegem pe Dumnezeu în toata maretia Sa. ( Tertullian)

Dumnezeu este în afara tuturor, neramânând în afara; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fara înaltare; este mai jos de toate, fara coborâre; este în toate si, totodata, deasupra tuturor. ( Fericitul Augustin)

Daca n-ar fi un singur Dumnezeu, n-ar fi Dumnezeu. ( Sfântul Efrem Sirul)

Cunoastem firea divina prin lucrarile Sale. ( Sfântul Vasile cel Mare)

Dumnezeu poate câte vrea, dar nu vrea câte poate. ( Sfântul Ioan Damaschin)

Dumnezeu este Ratiune si pricina întregii miscari neîncetate si toate ratiunile îsi au în El stabilitatea neclintita si dinamismul fara de sfârsit. ( Nichita Stithatul)

Dumnezeu este începutul, mijlocul si sfârsitul oricarui bine. ( Sfântul Marcu Ascetul)

În Sine, Dumnezeu este Gândire necunoscuta, Cuvânt negrait si Viata necuprinsa. ( Sfântul Maxim Marturisitorul)

Dumnezeu este asemenea unui cerc ale carui margini nu sunt nicaieri, iar al carui centru este pretutindeni. ( Fericitul Augustin)

A numi pe Dumnezeu nu este nimic altceva decât a arata prin cuvinte unele din însusirile Sale. ( Origen)

Dumnezeu este al tuturor. ( Sfântul Ioan Scararul)

Dumnezeu este iubire. ( Sfânta Scriptura)

Fata Mea nu vei putea sa Mi-o vezi ! (Sfânta Scriptura)

Eu sunt Cel Ce sunt. ( Sfânta Scriptura)

joi, 20 mai 2010

Omul


Omul e o fiinta ce se caracterizeaza prin apartenenta la doua lumi, o fiinta ce nu poate fi cuprinsa în întregime în lumea naturala a necesitatii, transcendându-se ca fiinta empiric data si manifestând o libertate care nu poate fi dedusa din aceasta lume. ( N. A. Berdiaev)

Omul nu este doar o fiinta finita, cum vrea sa afirme gândirea contemporana, ci si o fiinta infinita; el este infinitul sub o forma finita, sinteza finitului si a infinitului. Insatisfactia omului în fata finitului, aspiratia sa catre infinit sunt manifestari ale divinului în om, sunt marturia omului în ceea ce priveste existenta lui Dumnezeu si nu doar a lumii. ( N. A. Berdiaev)

Omul este un infinit în virtualitate, omul este facut pentru infinit, dar nu este infinit în sine. Devine infinit în legatura cu Dumnezeu. ( pr. Dumitru Staniloae)

În viziunea filocalica, omul constituie prin sufletul si trupul sau inelul de legatura între lume si Dumnezeu. Menirea lui a fost aceea de a se înalta cu lumea spre Dumnezeu, ca sa participe la eternitatea Creatorului , ca sa nu moara. ( pr. Dumitru Popescu)

Omul a primit din partea lui Dumnezeu porunca sa stapâneasca pamântul, dar cu doua conditii. Sa nu uite niciodata ca lumea peste care a fost pus stapân vine de la Dumnezeu si nu poate exista fara Dumnezeu. (...) Atât prin creatie, cât si prin mântuire, omul nu se poate separa niciodata de Dumnezeu si de creatie. ( pr. Dumitru Popescu)

Întelege ca înlauntrul tau exista un al doilea univers mai mic, un soare, o luna si stelele. ( Origen)

Omul : o corabie mica : dar acolo se afla lei si balauri, creaturi otravitoare si rautate, carari bolnave si prapastii fara fund. Dar sunt, de asemenea, si Dumnezeu si îngerii, viata si Împaratia, lumina si Apostolii, cetatile ceresti si comorile de har : acolo sunt toate. ( Sfântul Macarie)

Omul este singurul ratacit din creatie. ( Sfântul Atanasie cel Mare)

Omul este microtheos prin har. ( Sfântul Grigorie de Nyssa)

Dumnezeu vrea întotdeauna sa Se întrupeze în om, în cei care sunt demni de asta. ( Sfântul Maxim Marturisitorul)

Dumnezeu a zidit pe om spre nestricaciune si l-a facut dupa chipul fiintei Sale. ( Sfânta Scriptura)

Chipul slavei Tale sunt, desi port urmele pacatului. ( Sfântul Grigorie de Nyssa)

Omul dinafara nu este decât o oglinda a celui dinlauntru. ( Sfântul Macarie)

Cel mai mare dusman al omului este el însusi. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Nu omul cel vechi este om, ci omul cel nou. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Omul este un altar. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Omul este mai pretios decât cerul. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Sunt om prin fire si Dumnezeu prin har; prin dragostea Domnului. ( Sfântul Simeon Noul Teolog)

Acesta e Omul ! (Inscriptia de pe Sfânta Cruce)

miercuri, 19 mai 2010

PAMANTUL DEOCAMDATA


A.Paunescu, M.Vintila
1.Timpul vietii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Traiesc unii din furt
Altii doar din ce au dat.
Sunt saraci si bogati
Lasii scuipa pe prag
Voi ce-n lumina zburati
Pan' la cer va urcati
Pe spinari de noi sclavi.

R1: Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele, bune rele,
Si-nchisori si libertate,
Si-am putea si nu se poate
Si noroi si stele.

2.Voi ce-n luna plecati
Cu-ale voastre izbanzi
Nu uitati c-aveti frati
Pe planeta flamanzi.
Painea lor o mancati
Printre stele zburand
Voi degeaba zburati
Cand cei subdezvoltati
Se tarasc pe pamant.

3.Lumea-i plina de rai
Si de doctori docenti
Si de masti si de vami
Si de mari inocenti.
Fiindca nasteti copii
Aparati-i luptand
Doborati monstrii vii
Ce de-un veac de vecii
Norii pun pe pamant.

4.Intre cei care trag
Si cei care sunt trasi
Nu e loc de vreun steag
E o groapa de pasi.
Intre ei sunt sudati
Cu un stramb ideal
Cum sunt bine legati
Condamnatul de lat
Si biciusca de cal

R2:Si ruina si cetate
Genii mari si frunti tembele
Vant sta si vant ce bate
Si martiri dar si lichele
Nedreptate si dreptate
Ce-am putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Muntii Bucegi - Romania

duminică, 16 mai 2010

In cele ce urmeaza va supun atentiei o suma de profetii lasate de cel mai mare calugar preot al Romaniei secolului XX – Arsenie Boca.


Cine a fost ? Ca sa intelegeti cine a fost, va relatez urmatoarea frantura de istorie din viata acestui sfant . Anii ’50, Romania era sub ocupatie, parintii si bunicii cominternistilor de azi se straduiau de zor sa ne macelareasca elitele pentru a le lua locul, propovadirea religiei incepea sa fie interzisa, iar acest calugar continua sa faca minuni acolo in munti, la Sambata de Sus, in Fagaras. Noii securisti alergau dupa dobandirea a noi tehnici parapsiholgice. Sa nu uitam ca pana si SSI-ul lui Cristescu, cu tot cu scoala de parapsihologi, fuse-se decimata. Au pus ochii pe Arsenie Boca si pe minunile lui, gandind in micimea lor ca se joaca cu hocus-pocus. L-au luat si l-au inchis intr-o unitate a securitatii din Fagaras, la beci, in lanturi, ca le era frica de el. Ei bine, batut, umilit si nemancat, nu le-a spus decat ca el nu face minuni, ci Dumnezeu lucreaza. In schimb, la fiece 12 noaptea punea genunchii in pamant, moment in care drugurile si lacatele de la usa de otel a beciului sarea, la propriu. Comandantul unitatii , speriat de fenomen si ingrijorat pt soarta sa si a familiei sale, a invitat martori intreaga unitate, cu tot cu familiile acestora, plus ceva cominternisti de la “Centru”. La miezul noptii usile au sarit, ca de obicei, astfel chiar tortionarii au dus cu ei aceasta poveste , relatand-o posteritatii. Securitatea ii spunea “Vrajitorul”. Cine nu stie, a avut domiciliu fortat la Draganescu langa Bucuresti, pana a murit in 1989.

* Spunea odată cineva: „Părinte, Ceauşescu strică bisericile”. „Nu el, mă, ci păcatele omenirii“ - i-a răspuns Părintele. (Maria Matronea, Sibiu)

* Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică şi când să ies către poartă, cam pe lângă fântână, Părintele s-a oprit în faţa mea şi mi-a zis: „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că sţiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism - ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă - numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-¬a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)

* Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceauşescu, pentru trecerea frauduloasă a graniţei. Am fost cu sora mea, Nela, la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele ne-a zis: „Să-i pară bine că n-a fost puşcat“. Apoi s-a întors către lume şi a zis: „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara.
Înainte de revoluţia din 1989 Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri.
Părintele Arsenie a fost şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte. (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila)

* Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)

* Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim (după cele spuse în continuare nu rezultă că acest lucru este neapărat bun, căci poate fi Ierusalimul - oraş sfânt, dar poate fi şi Ierusalimul în care nu mai rămâne „piatră peste piatră”! ). Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi - nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva [atunci a început revoluţia]. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel)

* „Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea - ne-a spus părintele Arsenie - se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.
Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort - în culisele puterii, Editura Daksha)

* Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că şi ei sunt creaţia Lui şi să aibă milă de ei. Şi 1-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo - prin America - şi a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu ştiu. Nu cred că l-a dus cu trupul L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică (vezi cele două turnuri din „11 septembrie”).
Prea Sfinţitul Daniil, la înmormântarea PărinteluiArsenie, a spus că ar fi zis Părintele Arsenie aşa: „Vor veni necazuri mai mari decât Munţii Făgăraşului”. Ne-om duce la munţii Făgăraşului şi la dealul Prislopului să se prăvălească peste noi că nu mai putem rezista («Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!» - Lc.23, 30). Şi ne-om duce la morminte să iasă afară şi să intrăm noi de vii că nu mai putem rezista.

* Părintele a iubit mult Munţii Făgăraşului; venea mereu pe la cabana Podragul şi pe la Turnuri. Spunea Părintele: „Munţii Făgărusului şi dealurile Prislopului vă vor acoperi pe voi”.
Părintele a fost şi este un sfânt între noi. O femeie i-a spus: „Părinte, când o fi la judecată, să ne treci cu grămada”. Părintele a zis zâmbind: „ N-ai spus rău, măi”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii îl cunoşteau, alţii nu-1 cunoşteau, dar Părintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuşi, fac milostenie multă şi asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)

* Eram cu Părintele Arsenie şi 1-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)

* Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea)

* Făceam serviciul în Braşov, la uzina Astra. Odată a venit Părintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujbă. Atunci a spus: „Trebuie să ne întărim spiritualiceşte, că altfel viaţa noastră este moartă, chiar dacă ne merge numele că trăim. Luaţi exemplu de la Ştefan cel Mare, care cu o mână de oameni întăriţi spiritualiceşte, ţinea pe tătari la Nistru şi pe turci la Dunăre”. (Nicolae Streza, 84 ani, Făgăraş)
Îmi spunea părintele Bunescu că Părintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserică, îngenunchea în întuneric lângă masa sfântului altar şi două-trei ore se ruga pentru poporul român. (Pr. Bunea Victor, Sibiu)

Mesaje de Dincolo de Moarte

Copy of Mesaje de Dincolo de Moarte

Codul lui Oreste, rugacinea si dragostea de tara.

luni, 3 mai 2010

Profeţii despre Romania - Profeţiile unui călugăr


Profeţiile unui călugăr

După un război pustiitor, “Noul Ierusalim” va fi în România

Fratele Alexandru a prorocit din 1955 căderea comunismului, revoluţia din „89,
atentatele de la 11 septembrie şi apariţia monedei unice in Europa

“Răpit cu duhul”

“În toată ţara sunt numai patru exemplare, dactilografiate după manuscrisul original al fratelui Alexandru”, spune femeia, scoţând dintr-un dulap un vraf de coli ministeriale legate şi prinse în coperţi. Veronica Holhos, sau sora Veronica, susţine ca prin 1985 a intrat în posesia unei copii a proorocirilor scrise de un misterios călugăr român. “N-aş da cartea asta pentru o casă!”, mărturiseşte ea.

Cel căruia i se spunea “fratele Alexandru”a fost un mistic ortodox, despre care se ştiu foarte puţine. A făcut puşcărie politică în timpul comunismului, iar după eliberare nu ar mai fi fost primit în rândul clerului. Se pare ca ar fi continuat să slujească, acasă sau în locuinţele oamenilor. A murit prin 1995, ultimii ani din viaţă petrecându-i la Bucureşti, în garsoniera pusa la dispoziţie de o credincioasă.
Pe prima pagina a prorocirilor sale, el relatează că, la 1 iunie 1955, în timpul rugăciunii de dimineaţă, a fost “răpit cu duhul”. În această stare i s-ar fi arătat Sfântul Serafim de Sarov, care i-a comunicat că are misiunea de a transmite un “mesaj întregului neam omenesc”. Viziunile fratelui Alexandru ar putea stârni zâmbete dacă unele din profeţiile sale nu s-ar fi adeverit. Cine ar fi îndrăznit, în anii „50, să spună că “Rusia se va prăbuşi ca putere şi poporul rus se va elibera prin credinţă”?
Sau că “deasupra Bucureştiului va flutura drapelul sfârtecat, iar poporul se va răscula”?

“Pământul va arde”


Şi mai şocantă e anticiparea monedei unice europene: “Va fi un cataclism care va zgudui America, apoi, după câteva luni, Europa va introduce moneda unica împărătească”, scrie călugărul. Aşa s-a şi întâmplat. La nici 4 luni după atentatele de la 11 septembrie 2001, euro a devenit moneda Uniunii Europene! Toate aceste semne premerg, după fratele Alexandru, o catastrofă planetară: “În curând, pământul va arde, punându-se în joc cele mai nimicitoare arme din istoria omenirii, iar
un sfert din omenire va muri(...). Turcia va pieri în cea mai mare
parte, Spania de asemenea, iar multe dintre insulele de pe glob vor fi căutate în zadar. Cetatea Vaticanului va fi ameninţată, dar nu atacată. Palestina va fiprădată, dar nu de război”.

Fără vrăjitorii, fumat şi beţie


După acest haos se va forma o federaţie a statelor lumii, care, după mai multe
încercări de a-şi găsi un sediu, se va instala în... România! Liderul acesteia ar urma sa fie un om “credincios, cu respect, corect, muncitor, smerit, blând, bun şi înţelegător”. La mica distanţă de Bucureşti, “din dărâmăturile trecutului” (Târgovişte) se va înălţa prima capitală a lumii unite, iar centrul ei administrativ şi spiritual se va numi “Noul Ierusalim”.
România
va interzice, pe teritoriul său, vrăjitoria, fumatul şi beţia. Cei care înjură de cele sfinte vor fi pedepsiţi prin lege, iar duminicile şi zilele de sărbătoare vor fi riguros respectate.

Biserica-gigant
Sediul noii ordini mondiale va fi o “cetate circulara împărţită în secţiuni, aparţinând diferitelor naţiuni, pentru a vedea egalitatea şi dragostea înfăptuită”. În mijloc va trona Biserica Mântuirii Neamurilor, rotundă “asemenea unei coroane împărăteşti”, înaltă de 300 de metri, în care vor încăpea 1.500.000 de suflete. “Planul cetăţii se va da prin descoperire divina”. Biserica va fi construită numai din marmură albă, de către... americani, iar sub imensa cupola va exista chiar un mic orăşel. Cele 51 de locuinţe ale preoţilor “neprihăniţi în duh” vor fi adevărate buncăre. “Un resort uriaş va roti aceste locuinţe, astfel încât ele să nu poată fi violate de atacatori”.

Poate că acestea sunt simple scorniri. Însă nu poate să nu dea de gândit faptul că
multe din prevestirile fratelui Alexandru - prăbuşirea URSS, revoluţia româna sau moneda unica europeana - au devenit deja realitate.
Cine a fost Sfântul Serafim de Sarov
Sfântul Serafim de Sarov s-a născut in 1759. La zece ani s-a vindecat in mod miraculos, rugându-se în faţa unei icoane a Maicii Domnului. La 19 ani a mers la mănăstirea Sarov, iar 15 ani mai târziu a decis să se retragă în pădure. După ce a fost stâlcit în bătaie de tâlhari, s-a rugat timp de 1001 zile şi nopţi, stând în genunchi pe o piatră din faţa chiliei sale.
A petrecut 13 ani în izolare şi tăcere absolută. Se spune că după aceasta a dobândit darul “înainte-vederii”. A murit in 1833 şi este considerat ocrotitorul Rusiei.

Întâlnirea cu fratele Alexandru

Sora Veronica locuieşte la Oradea, e pensionară şi şi-a dedicat viaţa credinţei. Ea spune că l-a cunoscut pe fratele Alexandru la Timişoara, în 1990, după mai bine de cinci ani de când îi citise prorocirile. Atunci, călugărul i-a spus că menirea ei e să ridice o biserică.
Câteva luni mai târziu, a vizitat-o pe neaşteptate. “Ştia că descoperisem locul vechii mănăstiri de la Voievozi şi m-a întrebat de ce nu m-am apucat de lucru”, îşi aminteşte femeia. El a avertizat-o că îi e dat să construiască mănăstirea, dar nu se va bucura de munca ei. Aşa s-a şi întâmplat. La scurt timp după zidirea primelor chilii, sora Veronica a fost forţată să părăsească lăcaşul.

Citate religioase despre suflet


Împaratia lui Dumnezeu este înlauntrul vostru. ( Sfânta Scriptura)

Pentru omul care se roaga în sufletul lui, lumea întreaga este o biserica. ( Silvan de la Muntele Athos )

Vreti sa aflati valoarea sufletului ? Ascultati în ce a constat rascumpararea lui : sângele si moartea unicului Dumnezeu. ( Fericitul Augustin)

În orice suflet se regaseste sensul spiritual si imaginea lui Dumnezeu. ( Origen)

Sufletul tau trebuie sa devina frumos si divin, daca vrei sa contempli pe Dumnezeu si frumusetea. ( Plotin)

Numai Dumnezeu poate vindeca sufletele noastre. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Sfântul numeste sufletul constiinta. (…) Sufletul e ca un izvor : din izvor, cu cât se ia apa mai multa, cu atât da la iveala apa mai curata. Sfântul numeste sufletul constiinta. ( Cuviosul Agaton)

În sufletul uman este o transformare minunata pe care Dumnezeu Însusi o lucreaza. (Harent)

Sufletul traieste vesnic si nu poate muri, caci este suflare din suflarea lui Dumnezeu, (…) iar la Judecata de Apoi, sufletul iarasi se va uni cu trupul. (Sfântul Ioan Gura de Aur)

Când veti curata sufletele voastre, atunci vor straluci si se vor împartasi de prezenta lui Dumnezeu si de dumnezeiasca si cereasca Sa stralucire. Atunci, sufletele vor fi ca niste oglinzi curate, receptive la lumina dumnezeiasca si vor putea primi si ele stralucire. ( Sfântul Dionisie Areopagitul)

Lumea toata este de mai putin pret decât un suflet (…). Ce nesfârsita valoare are sufletul omenesc ! (Nicodim Patriarhul României)

Sufletul si Hristos, doar acestea doua, sa te intereseze ! Lumea toata sa cada, pe acestea doua, nimeni nu ti le poate lua, afara numai daca nu le dai tu, cu voia ta. ( Sfântul Cosma Etolul)

Fii împacat cu sufletul tau si, atunci, cerul si pamântul se vor împaca cu tine. (Sfântul Isaac Sirul)

Scara ce duce în Împaratie este ascunsa în sufletul tau. ( Sfântul Isaac Sirul)

Sufletul curat, daca va privi în el însusi, Îl va vedea, ca într-o oglinda, pe Dumnezeu. ( Sfântul Atanasie cel Mare)

Dumnezeu este mostenirea sufletului, iar sufletul este mostenirea lui Dumnezeu. ( Sfântul Macarie)

Daca ajungem lânga Dumnezeu, suntem în cer. Sa ne facem sufletul cer ! (Sfântul Ioan Gura de Aur)

A însetat sufletul meu dupa Dumnezeu. ( Sfânta Scriptura)

Ce-i va folosi omului daca va câstiga lumea întreaga, iar sufletul sau îl va pierde? (Sfânta Scriptura)

The Story of Ruth

sâmbătă, 1 mai 2010

Ecce homo - Ion Minulescu


Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres -
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Ne'nţeles!...

Porunca a XI-a - Ion Minulescu


Ascultă, priveşte şi taci ! …
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, sa-nveţi să clădeşti,
Şi taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, priveşte şi taci !

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte –
Când simţi că păcatul te paşte !…

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge –
Când simţi că duşmanul te-nvinge !

Când braţele încep să te doară,
De teamă să nu-mbătraneşti,
Rămâi tot cel care eşti –
Aceeaşi piatră de moară -
Când braţele-ncep să te doară !…

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci !…
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer !…